Ganduri de anxios – cum sa scapam de sentimentul de inutilitate

“Prea multi dintre noi nu ne traim visurile pentru ca ne traim temerile”, Les Brown

E tarziu in noapte si tentatia de a pune capul in perna este foarte mare insa simt nevoia sa impartasesc cateva ganduri.

Voi incerca un exercitiu de sinceritate si, din comentariile pe care le-am primit de la voi, simt ca sunt in asentimetul multora. Nu este unul dintre articolele cu care v-am obisnuit, ci mai degraba un manifest catre mine si catre toti cei care se regasesc in aceste randuri.

Anxietatea care m-a macinat o lunga perioada de timp a fost cumplita si am detaliat pe larg cateva episoade. Vreau insa sa vorbesc acum despre un alt fel de anxietate: anxietatea ca stare de spirit. Dincolo de somatizarile anxietatii, de starile de rau fizic pe care le resimtim uneori ca efect al depresiei si anxietatii, cred ca exista persoane care sufera de anxietate cronica, de o anxietate care le-a devenit stare de spirit, o anxietate bazala. Eu sunt unul dintre acestia. Am depasit etapele in care anxietatea devenise elementul central al vietii mele si care imi provoca tulburari fiziologice. Traiesc insa in continuare cu o stare de spirit caracteristica anxiosilor.

Voi explica pe scurt despre ce este vorba. Ca oricare dintre cei care citesc aceste randuri, am avut visuri in adolecenta, visuri care au suferit tranformari si relocari pe parcursul anilor. Intotdeauna mi-am dorit mai mult decat aveam si voiam sa fiu mai departe de locul in care ma aflam. Simteam ca trebuie sa fac ceva memorabil. Odata cu trecerea anilor, totul s-a diluat si am inceput sa traiesc impins fie de impulsul de a avansa in cariera, fie de dorinta de a castiga bani sau diverse alte motivatii de felul acesta. Am trait multi ani in virtutea inertiei, orbit poate de succesul iluzoriu sau de recompensa imediata.

Cu toate acestea, simt ca m-am pierdut undeva pe drum.

Lucruri bune despre anxietate

Chiar daca anxietatea si depresia m-au facut ca timp de mai bine de un an sa fiu “leguma”, sa-mi blestem zilele si a reusit sa-mi dea intreaga viata peste cap, pot spune acum ca am invatat cateva lucruri pe care altfel le-as fi ignorat. Poate ca frazele urmatoare pot fi considerate simple truisme, insa, in cazul meu, periaoda de timp petrecuta in legargia anxioasa si depresiva m-a facut sa reconsider aspecte ale vietii pe care anterior le credeam bine sedimentate.

Asadar, ce am invatat in toata aceasta perioada?

1. Sunt lucruri care nu pot fi cumparate cu bani. Evident, cu totii stim lucrul acesta, insa prea putini bagam de seama. In perioada in care umblam pe la doctori si spitale eram dispus sa dau toti banii din lume, toti banii de care dispuneam doar sa pot respira normal, sa nu traiesc cu frica ca voi muri in secunda urmatoare. Din nefericire, nici un medic n-a reusit sa-mi redea starea de bine pe care o cautam, nici taxele exagerate platite la unele cabinete medicale n-au reusit sa ma faca sa ma simt mai bine.

2. Oricat te-ai chinui, intreg universul iti poate fi dat peste cap in cateva secunde. Da, cat de adevarat este acest lucru! Imaginea de om de succes, cariera, planurile de viitor, intregul parcurs al vietii si intreaga proiectie asupra ta nu mai valoreaza doi bani atunci cand te afli in acea panica inexplicabila si implacabila care te cuprinde. Esti ca un simplu spectator, te vezi actionand asa cum nu credeai ca vei ajunge vreodata si, totusi, nu poti face nimic.

3. Am invatat sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult. Incercati si veti vedea ca veti castiga enorm.

4. Unele alegeri in viata nu-ti apartin! Trist, dar adevarat.

5. Am invatat cat de adevarata este espresia “Sanatatea o apreciezi abia atunci cand o pierzi!”. N-am auzit inca nici un om care sa fie sanatos, sa aiba o stare generala buna si sa spuna: ce bine ma simt azi, ce usor pot sa respir, nu ma doare nimic! Dupa ce treci prin calvarul durerilor in piept, al mortii iminente, al crizelor de respiratie si al atacurilor de panica, o clipa de respiro, un moment in care te simti normal devine o “exceptie”. In sfarsit “pot sa respir normal, nu ma doare nimic, pot sa rad…”

6. Prietenii adevarati sunt foarte putini si, uneori cei la care nu te astepti. Cand toate mergeau ca pe roate eram incornjurat de oameni, eram laudat, invitat, apreciat. Atunci cand pici, putini te pot intelege cu adevarat si mai putini vor fi cei care vor incerca sa te ajute. Ciudat insa, am avut impresia ca o parte dintre “prieteni” chiar se bucurau ca sunt la pamant.

7. Teama este unul dintre cele mai puternice sentimente umane. Cine n-a trait o panica adevarata va spune oricand ca “e fara frica”. Cei care insa au experimentat frica aceea abominabila, teroarea care te cuprinde atunci cand crezi ca esti la un pas de moarte stiu insa ca am dreptate.

8. Am invatat ca nu stiam sa-mi stabilesc prioritatile.

9. Am invatat ca nu am intotdeauna dreptate.

10. Am invatat ca uneori e bine sa dai inapoi putin, sa tragi o gura de aer pentru ca apoi sa mergi inainte. (e o metafora dar am convingerea ca veti intelege)

11. Am ajuns la concluzia ca urasc expresia “gandeste pozitiv!”. E atat de des folosita, dar atat de putin explicata si cu atat mai greu de pus in practica.

12. Am invatat ca stiam foarte putine lucruri despre mine, ca erau lucruri importante pe care le ignoram si lucruri lipsite de importanta asupra carora insistam indelung.

13. Am invatat ca un lucru care pare rau la prim vedere ar putea fi un “ajutor” pentru a-ti reconsidera viata, un semnal ca nu te afli pe directia corecta.

 

Ma opresc la cifla 13, insa voi continua pe masura ce voi reusi sa creionez mai clar aspectele care imi sunt inca “in ceata”.