Home > jurnal de anxios > Jurnalul unui anxios – peste 40.000 cititori, peste 1100 comentarii

Jurnalul unui anxios – peste 40.000 cititori, peste 1100 comentarii

Cam multi oameni traiesc cu anxietatea. Spun “traiesc” pentru ca din anxietate nu se moare fizic. Se moare insa incet, prin noptile nedormite si zilele in care  se traieste inertial, fara busola si fara reper. E simplu, e dificil sa treci peste? Simplu ar spune cei care sunt teoreticieni, al naibii de complicat spun cei care traiesc cosmarul🙂

 

  1. March 29, 2013 at 21:09

    exact asa este ,e foarte greu sa ai niste simptome groaznice si incerci sa scapi de ele si vezi ca nu poti,noaptea e un chin sa poti adormi..😦

    • April 17, 2013 at 14:27

      Te inteleg perfect Gaby!Si eu am trecut prin lucruri asemantoare si stiu cum e.Norocul meu a fost ca mi-am gasit un psihiatru capabil care a putut sa ma ajute.Iti recomand sa incerci un ajutor specializat,eu am gasit cu ajutorul depresiv.ro.Incearca si tu!

    • Mihaela
      January 15, 2014 at 12:00

      Gaby, imi pare rau pentru situatia in care te afli. Oare simptomele tale sunt groaznice, sau sunt doar foarte foarte neplacute? Incearca sa le faci sa fie foarte neplacute, spune-ti asta. “Simptomele mele sunt foarte neplacute acum, dar le pot suporta, este ceva trecator, este firesc si omenesc”. “Accept ca acum ma simt neplacut si fac tot ce pot eu sa imi fie mai bine”. Si nu uita inainte de culcare sa ii multumesti patului pentru ca de cand dormi in el ti-a oferit in atatia ani atatea nopti minunate.

      • June 2, 2016 at 14:58

        Multumestei lui D-zeu el ne poate ajuta si ne iubeste ,patul e un obiect

  2. Alex
    June 18, 2013 at 12:32

    http://www.talktherapybiz.com/22-quick-tips-you-can-do-today-that-can-change-your-anxious-ways-forever/

    Cateva sfaturi pentru a preveni si pentru a ameliora starile de anxietate, garantez ca rau nu fac, nici mai rau, doar mai bine !

  3. July 2, 2013 at 09:17

    Ca sa nu mai vorbim de distonia neurovegetativa care se poate instala ,deasemenea cu o foate mare http://www.gds.ro/Sanatate/2010-08-20/Cum+tratam+distonia+neurovegetativa%3F pe fondul anxietatii,a stressuli psihoemotional cu o durata lunga de timp.Sigur ca simptomele sunt foarte neplacute ,insa ele nu au un substrat organic.Sanatate tuturor!

  4. Ana Maria O
    August 13, 2013 at 12:14

    Buna
    Si eu trec prin niste stari groaznice. asa de rele ca uneori ma pun la pat si 2 zile. De terapeut nu se pune problema pentru ca nu am bani, incerc singura sa depasesc situatia, uneori mai bine alteori mai dificil

    • Mihaela
      January 15, 2014 at 12:05

      Ana Maria, starile tale sunt doar foarte neplacute, nu groaznice, sunt stari suparatoare uneori. Spune-ti asta. Si repeta cat mai des. “Fac tot ce pot eu sa imi fie mai bine si sa ma simt mai bine. Am incredere in viata ” sau “Pot suporta starile mele desi uneori imi creeaza un mare disconfort, dar e ceva trecator”. Suna altfel nu? Subconstientul nostru nu are simtul umorului sa stii, si te face sa te simti exact asa cum ii spui. Asa ca e de preferat sa ii gasesti niste formulari speciale pentru ca e subconstientul tau, si e special ca si tine. O zi frumoasa!

  5. Luiza
    November 14, 2013 at 19:01

    Si sotul meu are aceeasi problema. In fiecare zi se intreaba: Oare cat mai rezist? Este un cosmar…😦 Avem nevoie de ajutor! Vrem sa ducem o viata normala!….

    • teo
      November 27, 2013 at 13:21

      Buna,si eu m-am intrebat zilnic cat mai rezist,4 ani am suferit de anxietate si am avut zilnic atacuri de panica,am fost la medici am incercat tot felul de tratamente dar nimic..zoloft ,xanax ,distonocalm,multe tratamente naturiste ,n-am iesit singura trebuia sa fiu insotita mereu ca-mi era frica .Daca intram intr-un supermarket am simtit ca mor.imi tremurau picioarele ma sufocam ,ameteli.Nu puteam sa vorbesc nici cu persoanele cunoscute inafara de familie deoarece simteam o emotie puternica si simtem ca lesin desi nu am lesinat niciodata.Dar de 2 luni am scapat de toate astea si sunt foarte fericita insfarsit am viata mea de dinainte si mi-ar placea sa ajut si pe altii sa scape de acel cosmar..

      • noul atelier
        December 4, 2013 at 16:03

        Cum ai scapat?

      • December 4, 2013 at 16:05

        🙂 citește blogul:)

      • noul atelier
        December 4, 2013 at 16:11

        Unde sa citesc?

      • Luiza
        December 14, 2013 at 20:40

        Buna Teo,

        Cum ai scapat de cosmar?

  6. LuciaN1
    November 27, 2013 at 22:55

    si eu cat mi as dori sa am o viata normala.am doar 23 ani insa ma intreb mereu ,cat mai rezist?cand vezi ca toata lumea e impotriva ta cand tu nu le ai gresit cu nimica. Incerci sa fi bun dar tot degeaba.am avut multe obstacole..am trecut peste.m insa acuma sunt la pamant.am cazut intr.o depresie din care nu stiu cum sa scap… sunt pierdut…

    • noul atelier
      December 4, 2013 at 16:06

      Spune-mi mai multe .Si eu sant Lucian!

      • teo
        December 10, 2013 at 20:02

        te inteleg lucian si scuze ca nu am raspuns mai repede,,nu stiu ce sa-ti spun ca e incredibil ceea ce mi s-a intamplat mie ,eram intr-o stare …,daca-ti spun ca eu mi-am revenit de la niste plasturi si o bratara …ma crezi???…nuuu….nici eu nu am crezut pana nu am incercat ,dar disperata fiind am incercat si asta dupa multe alte tratamente .si dupa 3 zile m-am simtit alt om ,…nu mi-a venit sa cred…pot sa ies sa fac orice sa-mi traiesc.viata …e minunat!!

        ..

  7. Viorel
    December 12, 2013 at 23:10

    😦 Am incercat o multime de remedii pe homeopatie regim alimentar, sport…si simptomele nu au scazut foarte mult in intensitate.Somatizez la nivelu stomacului, zilnic dureri insuportabila, dureri de cap mai ales la tample, tiuit in urechi si asa mai departe !:( Eu zic ca anxietatea asta e incurabila…

  8. December 14, 2013 at 17:35

    nu este incurabila viorel.depinde doar de noi cum reusim sa ne detasam si sa gestionam starile. durerile pe care le acuzi tu probabil au si o cauza organica. ce investigatii ai facut pana acum? este adevarat ca somatizarile sunt diferite de la o persoana la alta, dar totusi parca la tine sunt prea de tot. si as vrea sa imi spui ce fel de remedii homeopate ai urmat si cat timp.
    Nu-ti pierde speranta, toti am fost terorizati de starile astea chinuitoare, dar majoritatea de aici am invatat sa traim cu ele. este greu dar nu imposibil. avem zile bune si zile proaste.
    iti dau un exemplu. nu numai tie, ci tuturor de aici. am o cunostinta (nu prieten) pe care nu-l pot suferii, dar pe care dintr-un anumit punct de vedere , sincer il invidiez. pe langa inganfarea caracteristica si narcisismul impins la extrem are si o vorba pe care o spune mereu. “nu exista persoana sau situatie care sa ma faca sa ma incrunt…de aceea…eu nu voi face riduri niciodata. in schimb eu fac riduri…altora.” eu spun ca ar trebui sa invatam si de la astfel de persoane cate ceva….eu unul incerc.

    • alexia
      December 20, 2013 at 22:54

      Costin,mi-a placut faza cu ridurile.m-ai facut sa zambesc cand am citit.iti multumesc!
      Sarbatori linistite tuturor.

    • Viorel
      December 22, 2013 at 01:48

      Buna Costin, am urmat un tratament pe o perioada de 3 luni la o clinica de medicina integrala din Masloc judetul Timis la sfaturile altora care au reusit sa se insanatoseasca asa ca de ce nu..am incercat si eu ! In urma unei anamneze ca sa zic asa am scos in evidenta problemele digestive fara sa stiu exact cauza care provoaca aceste probleme…Am primit un tratament ce continea pasiflora,capsella bursa pastoris si multe altele)insa nu pot sa zic ca am simtit vreo ameliorare.Am suferit in trecut de cateva interventii chirurgicale inca de la varsta de 11 ani pe urma cateva complicatii despre care nu as dori sa vorbesc aici insa acum nu e o problema organica , in urma investigatiilor ani si ani analizele au iesit bine.Fiind din Oradea, am incercat la rugamintea unei persoane din familie sa plec la Cluj Napoca, insa am cheltuit o gramada de bani inutil pentru ca nici doctorii de acolo nu si-au dat seama ce pot sa am si m-au suspectat de enteropatie glutenica (boala celiaca)fiind si mai slabut in acea perioada cu probleme digestive foarte urate, dar tot in Oradea am dat pana la urma de un medic gastroenterolog care a reusit sa ma puna pe picioare cat de cat fara sa stiu ca e cauza psihica pana la urma.Am tinut si regim 1 an de zile fara produse ce contin gluten , am comandat multe produse de pe internet cheltuind o gramada de bani si foarte multe drumuri pentru investigatii.Mi-a prins bine acel regim intrucat eu aveam un stil de viata destul de nesanatos in copilarie incat am simtit o totala detoxiefiere a organismului.Cu timpul am reusit sa pun si cateva kilograme bune pe mine si am simtit ca imi revin insa problema persista totusi… in liceu cu greu puteam sta la ore simtind nevoia continua de a merge la toaleta la fel e si acum la facultate desi am reusit sa iau toate examenele cu note bune si sunt si am fost respectat de profesori vazandu-ma foarte linistit insa nu stia nimeni ca eu am un conflict interior, eram prizioner in propriul trup.Nici in familie nu au stat foarte bine lucrurile cu multe probleme insa acum este ok….toate acestea si-au pus amprena in dezvoltarea anxietatii de acum de la normal la patologic.Exista intradevar si o problema de care nu doresc sa vorbesc aici de care sunt marcat si acum si mi-e foarte greu sa accept.M-am documentat foarte mult despre tot ce inseamna anxietate , depresie …. am urmat si terapie cognitiv comportamentala o perioada mare de 8 luni insa cu efect de moment… am vorbit chiar si cu un specialist din Austria care mi-a aflat cauza acestor tulburari si mi-a spus exact ce sa fac garantandu-mi ca ma voi face bine daca pun in aplicare ce mi-a spus el…insa pentru e foarte usor fiind potenti financiar.Am fost programat la acest domn prin intermediul psihologului meu la care am urmat sedintele de psihoterapie pana in luna septembrie.Ei bine cu toate astea am evitat foarte multe lucruri care puteau sa-mi aduca beneficii dar nu stiam de ce fac asta… am evitat sa merg si la psihiatru in trecut desi mi s-a recomandat de mai multe ori sa fac asta , am evitat spunand ca nu sunt nebun si nu trebuie sa ajung acolo…eee asta a fost mentalitatea mea de atunci insa acum cunosc situatia.Sunt zile cand e mai bine intradevar dar zile cand parca nu mai vrei sa traiesti , plangi,suferi, zambesti fals si nimeni nu poate simti ce simti tu.Am incercat toata viata mea sa ajut cat am putut , sa fac un bine si ma gandesc de multe ori de ce merit sa traiesc calvaru asta.E foarte greu sa controlezi anxietatea oricat am incerca.Tratament psihiatric nu am urmat.In vara am ajuns pana la urma de urgenta la garda la spitalul de psihiatrie in urma unei emotii puternice provocata de intalnirea cu o persoana draga mie dupa o perioada de cativa ani, dupa ce am fost consiliat , culmea medicul psihiatru mi-a spus ca nu am nevoie de tratamentul lor ca nu m-ar ajuta si ca e foarte restrictionat in multe state UE dar la noi..se fac experimente asa e in Romania… si mi-a spus ca totu depinde de mine, mi-a facut chiar o schema pe hartie care am citit-o zilnic in urmatoarele 2 saptamani….Nu sunt o persoana care sa se izoleze dimpotriva daca pot sa ies sa socializez o fac de fiecare data cand am ocazia insa depresia fiind sora cu anxietatea este atat de dificil… !!! Iti multumesc ca mi-ai raspuns la ceea ce am scris eu , numai noi putem sti ce inseamna asta ,pentru ceilalti e doar teoretic.Iti doresc multa sanatate.

  9. December 21, 2013 at 07:48

    I-a te uita cine s-a hotarat sa ne mai viziteze. Bine ai revenit printre noi, Alexia. Ma bucur ca nu ne-ai uitat. Asteptam noutati…

  10. alexia
    December 21, 2013 at 11:36

    pai…sotul meu este acasa acum .iar eu fac fatza cum pot.am impodobit bradul si incerc sa fac o atmosfera placuta de dragul fetei care este afectata de ce vede in casa…cam atat. nu avem voie sa ne plangem mai ales in perioada asta a anului.
    mereu mi-a facut placere sa citesc acest blog!

  11. Gaby
    December 30, 2013 at 19:53

    hey salut revin dupa un an😀 cu multe incercari , in cele din urma am reusit sami mai revin cu tratament naturist si ceaiuri, mia ramas doar o senzatie de arsura pe coaste si cv care ma strange de gat… sper ca intro zi sa scap de tot…

  12. December 31, 2013 at 09:46

    Bravo, Gaby!!! Ne bucuram ca te simti mai bine si ca, doar cu tratament naturist, ai progresat asa de mult. Eu iti urez un an nou lipsit de anxietate si dorintele tale sa se implineasca. La Multi Ani!!!

  13. Gaby
    January 1, 2014 at 18:36

    Multumesc la fel ! doar naturistele au dat roade ! inca dupa prima luna de tratament am fost asigurat ca o sa scap de tot acum ramane de vazut oricum schimbarea e majora.

  14. ioio
    January 6, 2014 at 15:12

    Am observat ca toti anxiosii , panicatii, au avut in trecutul lor boli digestive , in special boli de colo, oare nervul ala care merge din trunchiul cerebral pe la toate organele , cand este bolnav un organ nu se imbolnaveste (inflameaza ) si el si transmite informatii eronate , culmea , numai negative , o sa vad in ce emisfera este si de ce asa.

    • January 6, 2014 at 17:23

      Salut ioio. te referi la nervul vag? Sau legat de problemele digestive…stim ca serotonina este folosita in proportie f. mare de intestinul subtire in procesul de digestie, de aici pot aparea problme emotive…posibil. Nu am gasit prea multe explicatii. poate stii tu.

  15. Paul
    January 7, 2014 at 19:03

    Buna. Ma numesc Paul, am 27 de ani, si de vreo 6 ani ma lupt cu anxietatea si starile de panica, simtomele nu mai trebuie sa le descriu ca sunt sigur ca toti de aici le stiti, am fost la 2 psihiatrii si nimic, de 2 ani mi-am luat un catel, ma ajutat deoarece ma obliga sa ies din casa, inainte veneam de la servici si ma bagam in pat si nu mai ieseam din casa. Dupa un tratament cu xanax si multe altele am inceput sa imi revin, apoi poc, iara au aparut:(uneori simt ca nu mai rezist, nu pot face nimic din ce imi doresc:(, incerc sa ma lupt singur cu starea asta. Maine mi-am facut o programare din nou la psihi, as face orice sa imi treaca.Ma bucur ca am gasit acest blog, am cautat unul mult timp. Eu va las adresa mea de messenger, ( h_paul08@yahoo.com )daca careva vreti sa mai povestim, cu cea mai mare placere, ca ii greu sa fi singur si s anu ai cu cine povestii, care sa te inteleaga prin ceea ce treci. O seara frumoasa !

    • January 8, 2014 at 14:32

      Salut Paul. Bine ai venit printre noi. Da, stim prea bine ce inseamna anxietate si depresie, asa ca nu este cazul sa mai detaliem, decat daca tu ai niste stari mai deosebite cum mai povestea cineva pe aici. Aici suntem intr-o comunitate care ofera sprijin moral celor cu probleme de a cest gen. Deci Paul, tu stii de unde a pornit problema ta, ce a determinat declansarea starilor tale?

      P.S. – cauta un psihoterapeut, mai lasa psihiatrii la o parte ca astia, din urma nu stiu decat sa te imbuibe cu pastile. Terapia este mult mai indicata.

  16. Gaby
    January 8, 2014 at 18:06

    salut paul incearca naturistele 5htp rodiolin .sirop balda. confort emotional si amestec de ceaiuri .tei hamei sunatoare lavanda

  17. Paul
    January 8, 2014 at 18:44

    Buna din nou:). Azi am fost la psihiatru , la o doamna la care am mai fost, prima data cand am descoperit ce am, mi-a dat un tratament cu xanax si inca 2 medicamente, xanax f putin , o jumate de 0,25, dimineata, si arketis
    Nu stiu de la ce mi-a pornit toata chestia asta, deoarece nu am avut nici un soc, nimic, nici o boala , nu am fost in spital niciodata. Eu cred ca din frica de spitale, si ca as putea avea ceva boala, sincer nu stiu:(. Acuma sper sa ma simt mai bine. O sa incerc si naturiste daca ziceti voi ca au efecte pozitive.

  18. Gaby
    January 10, 2014 at 08:34

    salut tuturor cum va mai simtiti ? (っ´▽`)っ

    • Paul
      January 10, 2014 at 10:36

      nu prea bine, ma tot lupt cu starile astea de cosmar:((nu stiu ce medicamente sa mai iau, ce sa mai fac:(

  19. Gaby
    January 10, 2014 at 10:46

    si eu ma simt cam rau azi, emotie,senzatie de scaun.. etc.. tu cu ce simptome te confrunti ? @ Paul

    • Paul
      January 10, 2014 at 14:46

      pfff. faza asta cu scaunul ma apuca si pe mine, de merg si de vreo 5 ori la wc:(. plus ca ma dor ochii de la lumina puternica si gatul(in spate) , cateodata asa obosit ma simt atat fizic cat si phisic, te consuma foarte mult starile astea. mi-e frica sa nu fac ceva boala de la emotiile si stresul pe care il traiesc in fiecare zi:( gastrita ssigur am:( nu pot dormi bine , dracu stie ce sa mai fac:((

  20. deea
    January 10, 2014 at 12:11

    Buna. Foarte interesant blogul. Este de mare ajutor sa impartasim experientele intre noi, gandul ca cineva ne intelege este foarte reconfortant. Am o intrebare. Eu am avut primul atac de panica acum 7 luni. Am luat xanax 5 luni, am facut si ceva terapie (desi psihologul mi a spus k nu am nevoie de cognitiv comportamental….), apoi am trecut pe naturiste ( 5htp, ginko biloba pt ameteli , conezima q10). Noiembrie si decembrie am fost ok , fara xanax, fara stari, fara frica. Din noaptea de revelion insa au revenita insa starile, atacurile….Este posibil sa mi fi revenit anxietatea? Remisia sa fi durat asa putin? Am trecut din nou pe xanax, insa am decis sa ma duc si la psihiatru saptamana ce vine. Starile mele sunt de intensitate mai mica dar sunt insotite de o tristete profunda ( depresie)… Am citit foarte multe articole si carti pe tema asta, insa se pare ca psihicul meu nu este suficient de puternic incat sa treaca peste anxietate.

    • Paul
      January 10, 2014 at 14:42

      ii f posibil sa revina:(,si eu tot pe xanax sunt, provoaca o dependeta mare de tot, xanaxul:( dar eu nu am ce face, ca nimic nu ma linisteste:( , eu ametesc, si parca imi vine sa vomit:(, dar ii numai senzatia , Cand ies afara mi-e frica sa nu lesin sau sa mor, daca stau si ma gandesc nu imi pot imagina cum pot sa fiu asa tampit incat sa cred asta, dar subconstientul nu ma lasa sa nu ma gandesc la asta, plus ca sunt foarte emotiv. Iar cand ma apuca pe afara sau pe la servici fug repede in masina. Apropo, nu aveti frica de autobuz/ troleu etc.? eu nu am mai fost cu mijloace de transport de 3 ani, ultima data cand am fost am crezut ca fac infart:((

      • deea
        January 10, 2014 at 15:02

        da, eu am putut sa las xanaxul deoparte o vreme, insa daca starile au revenit , normal k am nevoie de anxiolitic. oricum am observat ca atacul de panica trece de la sine f repede daca il controlez bine, deranjant este ca apare si deranjante sunt ametelile , care nu trec cu xanax. Eu iau 0,25 pe zi, impartit in 2 doze. Nu am mers cu mijloace de transport in comun, merg doar cu masina proprie. de fapt am mers cu metroul in madrid chiar la inceputul anxietatii mele si mi s a facut rau ( nu stiam ce am atunci) sincera sa fiu nu as incerca sa merg cu autobuzul.

      • Paul
        January 10, 2014 at 15:16

        am luat xanax vreo 2 ani, am renuntat apoi , m-am simtit mai bine vreo cateva luni, nu eram f bine , dar macar puteam iesi la un suc. etc., cu toate ca ma confruntam zilnic cu axietatea asta,sincer uneori nu stiu ce sa mai fac. ii rau cand povestesti cu cineva si nu te intelege, si ii inteleg, ca pana sa ajung in halul asta, daca imi zicea cineva il credeam nebun. in 7 ani de cand ma confrunt cu starile astea nu am intalnit nici unul ca si mine, si mi-as dori sa pot povesti cu cineva care sa ma inteleaga. ar trebui sa facem o conferinta unde sa povestim intre noi:)

      • deea
        January 10, 2014 at 16:48

        dar tratament psihiatric ai incercat Paul? Eu sincera sa fiu nu mai suport sa stau asa si am avut doar 5 luni in care m am simtit rau…Mi am invins singura agorafobia, fobia sociala, etc , toate bune si frumoase, dar calitatea vietii mele este vizibil mai scazuta. 7 ani este destul de mult. Nici antidepresivele nu fac minuni dar mai dau un ragaz creierului sa si mai revina.

  21. Gaby
    January 10, 2014 at 16:49

    paul eu am trecut prin asa cv si ink mai am perioade rele k akum de ex. maine plec la control la Tudorita Profir dak ati auzit . incercati naturistele. lasati acele droguri

  22. Paul
    January 10, 2014 at 21:15

    am fost la 2 psihiatrii, acuma urmez un tratament cu xanax, arketis si inca ceva medicament. nu prea am increder ca o sa imi treaca vreodata, sincer:(

  23. Gaby
    January 11, 2014 at 15:37

    doctorita la care trebuia sa merg eu e acum in Cluj @PAUL .. daca ai putea da de ea ar fi bn… Tudorita Profir se numeste .

    • Paul
      January 11, 2014 at 17:38

      pai lasa un nr. de tel , o adresa ceva:)

    • Anca
      March 18, 2014 at 20:20

      Buna, tuturor. Buna, Gaby. Eu sunt Anca si imi cer scuze ca intervin asa in plina discutie. Eu vreau sa merg la Tudorita Profir intr-o alta problema medicala. Incerc sa ma programez de cateva luni si nu reusesc, ai as fi mers direct, fara programare in Brosteni. Inteleg din postul tau ca s a mutat in Cluj? Tu ai reusit sa dai de ea?

  24. liliana
    January 14, 2014 at 18:13

    si eu am luat 8 luni tratament cu xanax si zoloft m am simiti bn cateva luni dar starile au revenit din nou nu am auzit pe nimeni sa se vindece cu aceste pastile totul vine de la noi degeaba ne indopam cu pastile cum renuntam la ele starile revin am patit o

  25. Ramona
    January 15, 2014 at 10:06

    Si eu am trecut prin toate starile….de la atac de panica la anxietate, depresie….nu e cazul sa mai exemplific simptomele, insa o sa va spun ce m-a ajutat pe mine sa ma vindec. Mai am recidive, dar destul de rar si atunci se intampla daca traiesc o emotie puternica, dar si atunci stapanesc situatia pentru ca stiu ca nu o sa mi se intampla nimic rau. In primul rand, mergeti la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, la Moastele Sf. Ierarh Necatarie Facatorul de Minuni si rugati-va cu credinta, luati intr-un recipient mir de la Moaste si dati-va pe frunte in fiecare dim cand plecati de acasa si rugati-va in fiecare zi la Dumnezeu sa va ajute si sa va vindece…sa va arate calea….eu din a doua zi eram pe jumatate vindecata si usor, usor mi-am revenit complet, ma bucur din nou de viata si sunt fericita. In al doilea rand, iau si niste pastile naturiste cu pulbere de sunatoare de 3 ori pe zi…..si acestea m-au ajutat, cred eu. Am citit si am urmat 6 sedinte de psihoterapie care se ofera gratuit pe http://www.gandestesanatos.ro….in caz ca nu aveti posibilitatea financiara de a face mai multe sedinte, va vor ajuta destul de mult si cele 6 sedinte oferite gratuit. Umblati putin si la alimentatie si la stilul de viata, faceti miscare….plimbati-va 30 min in fiecare zi si ganditi pozitiv…ganditi-va la ceva frumos si relaxant, lasati grijile deoparte, practicati meditatia de relaxare 5-10 minute inaintea somnului de noapte pentru a va relaxa corpul si mintea si a avea un somn odihnitor. Nu va pierdeti speranta…totul e posibil! Iubiti-va pe voi insiva si iubiti-i pe cei din jur, daruiti iubire, zambete si bucurie, nu va lasati coplesiti de griji! Exista multiple metode de a va destinde si de a scapa usor, usor de calvarul anxietatii….vizionati filme de comedie…cititi carti de genul Puterea extraordinara a subconstientului sau Poti sa-ti vindeci viata de Louise Hay. Sper din suflet sa va ajute sfaturile mele! Daca cineva mai are completari care lui i-au facut bine, il rog sa vina in completare! Multa sanatate tuturor si o viata frumoasa si plina de zambete!

  26. Mihaela
    January 15, 2014 at 11:54

    Bine v-am gasit ! Si eu am trecut prin stari de anxietate, destul de severe chiar, atacuri de panica cu agorafobie, nu puteam iesi din casa, nu doream sa vad pe nimeni, la un moment dat mi-era frica si sa mananc si sa dorm, nu mi-am putut continua scoala decat prin transfer la seral, totul a inceput la 15 ani, si a durat cativa ani buni pana sa imi revin. Dar mi-am revenit. Vreau sa va spun tuturor ca situatia in care sunteti, desi pare fara iesire, este o situatie rezolvabila, nu e ceva ce va dura o vesnicie, asa cum suntem tentati sa credem. Si nu va ganditi la cine stie ce solutii miraculoase si tot felul de obiecte tamaduitoare, pentru ca rezolvarea se afla in noi. Cel mai bun psiholog din lume esti tu. Tu esti elevul si maestrul in acelasi timp. Chiar si psihoterapia se bazeaza pe acest aspect. La inceput am facut niste sedinte cu un psiholog foarte bun, dar a plecat in Germania sa profeseze acolo. Si am fost nevoita sa continui singura, deoarece nu vroiam sa apelez la un alt specialist din timp ce ma obisnuisem cu psihologul meu. De la o frica greu de descris si anxietate severa am facut studii, cursuri si am ajuns sa sustin cursuri de vanzari si motivarea fortei de vanzari in cadrul unei banci. Ba chiar anul trecut am organizat impreuna cu mai multi colegi un eveniment de leadership in orasul nostru, am vorbit in public, am ras, am glumit si nu am murit. Nu te gandi ca nu mai mi-e frica deloc, pt ca este firesc sa iti fie frica, este o emotie normala, esti om, nu robot, dar e de preferat sa nu fie o teama exagerata care sa iti afecteze activitatea. Multa lume iti spune “gandeste pozitiv! fii optimist!, nu mai gandi negativ!” sfatul meu este GANDESTE RATIONAL si COMPORTA-TE SI ACTIONEAZA RATIONAL. O gandire rationala inseamna sa iti accepti temerile, sa accepti ca te simti neplacut acum, (ATENTIE! NU SA IGNORI!) si ca e normal, e firesc, pentru ca esti om si oamenii au si emotii negative uneori. Te simti fara scapare acum pentru ca nu accepti si faci o catastrofa din asta. Dar intelegand procesul si introducand ganduri rationale, in timp vei observa cum te linistesti. Putem discuta pe baza acestor lucruri, daca aveti intrebari va stau la dispozitie. Am facut doar o scurta sinteza aici, sper ca nu prea lunga.🙂 Felicitari pentru acest blog, si felicitari voua, celor care v-ati recunoscut problema si munciti la rezolvarea ei. Deja ati facut primul pas! Va doresc o zi minunata ca si voi!

    • January 15, 2014 at 12:10

      Mihaela, multumim pentru mesajul cuprinzator si pentru ca te alaturi comunitatii noastre. Te astept cu mai multe mesaje🙂

      • Mihaela
        January 15, 2014 at 12:26

        Iti multumesc si eu. Ma bucur sa vad o comunitate de oameni plini de potential si talent.

      • January 15, 2014 at 13:31

        Unde esti binevenita, mai ales ca ai aceleasi calitati🙂

    • Paul
      January 16, 2014 at 21:25

      foarte frumos ai scris:), cam greu de facut:(, dar incet incet sper sa imi revin si eu:(

      • Mihaela
        January 17, 2014 at 18:28

        Paul, stiu ca te simti foarte neplacut, si ti se pare greu de facut acum, dar retine ca tu nu ai nici o boala, este doar o stare trecatoare. Gandeste-te care este evenimentul care ti-a declansat aceasta neplacere. Mai este prezent? Sau te cramponezi doar de o situatie demult trecuta? Iti spui cumva ca TREBUIE sa iti revii acum si repede? Sau ca TREBUIE sa nu te simti cum te simti? Ce-ar fi sa iti spui “Daca imi doresc cu adevarat, as putea sa ma simt bine” ? Speranta nu este o strategie🙂 Tot ceea ce ai de facut este sa iti schimbi gandurile, sa ti le reformulezi intr-un mod rational, iar cu rabdare si efort sustinut te vei simti din ce in ce mai bine in fiecare zi.

  27. January 15, 2014 at 20:04

    In primul rand, Mihaela, bine ai venit printre noi si mai apoi il rog pe “jurnal” sa stearga si postul meu, unde sunt “vizibil afectat” de intruziunea textului tendentios cu reclama la mobila de cabinet psihologic. Ce idiot, sa ma duc la psihoterapeut si sa-i spun: “stiti, nu-mi place mobila dvs, dar pentru ca actul medical sa fie mai reusit in ceea ce ma priveste va recomand o mobila mai calitativa si mai sensibila nevoilor mele de pacient. Stiti, nu ma regasesc in culoarea asta anosta, poate va pot recomanda ceva mai cald.

    P.S. Apoi sterge-l si pe asta. Pup u all!!!!

  28. Aurel
    February 7, 2014 at 16:40

    Se zice ca oamenii cu anxietate sunt oameni sensibili, care au incercat sa fie puternici pentru prea mult timp. Cred ca e adevarat, daca e sa analizez iar si iar cei sapte ani (duri) in care viata mea a luat o intorsura drastica. Aveam 29 de ani si credeam ca sunt de piatra, ca nu obosesc niciodata, eram capabil sa muncesc 24 de ore in continuu (o si faceam cateodata, intr-un restaurant din Madrid). Apoi a venit brusc Marele Atac de Panica. Credeam ca mor, ca am facut infarct. Au urmat altele, foarte numeroase, ore petrecute prin urgente. Mi s-a spus sa stau linistit, ca nu am nimic, e doar anxietate. Da, doar anxietate. Doamne, ce usor o spuneau si mie mi se parea ca nu ti se poate intampla ceva mai ingrozitor. Au urmat tratamente cu lexatin, paroxetina, lorazepam (asa se numesc aici, eu nu cunosc medicamentele despre care vorbiti voi, probabil ca sunt aceleasi). Pe perioada de cateva luni erau bune, apoi….Le intrerupeam, ma simteam rau, iar mi le prescriau (psihiatri, care, intradevar, daca intri intr-un cabinet de psihiatrie, imposibil sa iesi fara reteta. Mi-amintesc ca una dintre acele doamne in halat alb a incercat sa puna tot ce mi se intampla pe seama mortii tatalui meu, cu multi ani in urma si absolut fara nici un impact asupra psihicului meu). Am avut perioade bune, in care am reusit sa merg mai departe, sa mai fumez cate un an si sa mai beau cate o bere ( asta ca provocare, pentru ca, normal, dupa primele episoade, frica de moarte te face sa renunti la tutun si alcool).
    Un psiholog mi-a desenat o data pe hartie o linie cu foarte multe curbe si mi-a zis ca asa va fi viata mea de acum incolo, cu urcusuri si coborasuri. De fapt, asta e viata tuturor, doar ca NOI lungim foarte mult curbele🙂.
    Trebuie sa luptam mereu, sa mergem mai departe, asa ne-a fost dat sa traim.
    Miscare multa (da e foarte greu, cateodata simt ca imi plesneste pieptul si capul), relaxare cat de multa, muzica placuta, pescuit, bicicleta, fiecare ce crede de cuviinta.
    Salutari si multe incurajari.

  29. Andreea
    February 17, 2014 at 13:38

    Buna…in aceste discutii ma regasesc si eu!De aprox 2ani lupt cu anxietatea iar in ultima vreme cu atacurile de panica!:( Acum o saptamana a decedat bunica mea ,m-a marcat destul de tare!Ma sperii pana si de umbra mea,nu pot sta singura in camera desi in casa nu sunt singura…Simt tot felul de intepaturi ba la inima ba spre mana stanga .Imi doresc sa imi revin caci am un copil de crescut iar tatal sau nu poate fi alaturi de mine:( motivul aparitiei anxietatii…Dar parca nu mai am putere.Gandurile k as pati ceva ma fac sa disper.Orice mica durere o asociez cu cea mai grava boala posibila si imediat dupa parca ar urma sa mor,nu pot respira,genunchi moi,ameteli etc….Urmez un tratament bazat pe plante naturale…insa pt starea mea parca e prea putin…:(( My rau e ca familia nu ma sprijina,nu ma inteleg…:(( Stiu k trebuie sa ma autocontrolez dar e usor de zis ,greu de facut…:(

    • Christian
      February 18, 2014 at 00:57

      Salutare gasca:), ma urc si eu la bordul vostru:)), anxietatea mea cand si-a facut debutul a fost destul de silentioasa, acum imi amintesc cu parere de rau ca munceam in 3 locuri ca sa am un trai mai bun. Fericit, relatie stabila, imi placea ceea ce faceam la locurile de munca, nu aveam nici o suparare, pana cand intro seara mi se facuse rau, nu mai aveam aer, eram obosit si suparat ca puerdusem un loc de munca, am pus totul in seama oboselii, a tigarilor si a cafelei, cam 3 pe zi:)). Ajuns acasa nu puteam dormi, av3am si ceva probleme cu spatele, si am inca, un fel de reumatism de imi troznesc toate oasele inclusiv pieptul:))), dar in fine, am trecut de faza asta, dupa 2 luni prietena imi da papucii din senin fara vreun motiv intemeiat, pur si simplu s-a plictisit mi-a spus in fata, dupa 6 ani, frumos:))!!! Am mai ramas in romania cateva luni dupa care am plecat in strainatate unde sunt si acum, aoleu fratii mei:)), dar e negru dracul:))) si munceam lq un restaurant cand deodata ma iau caldurile, imi zvacneste in gat ceva (frumosul nod), si inima o ia la galop, eram pe moarte:))), mam calmat dupa un timp dar cred ca asta a fost primul meu atac de panica perceput, or mai fi fost si nu le bagam in seama. De atunci am inceput sa imi ascult inima cum bate, ori ma speriam ca nu bate ori ca bate prea tare, si chemam atacul de panica:))), singur intre straini nu cunosteam limba, nu doresc nimanui. Am o matusa aici la care mam si mutat o perioada ca nu mai rezistam si ea imi spuse ca toti din familia noastra au avut asa ceva si lea trecut, eu am facut terapie pe http://www.gandestesanatos.ro dupa care un an jumate nu am avut absolut nimic, ma mutasem singur si mie cum nu imi place sa stau singur si sa nam nici prieteni, o iau razna fara anxietate:))), dupa un stres la munca in legatura cu banii am clacat din nou, si al dracului ca eu somatizez totul pe inima, cardiologii ma cunosc deja prea bine, am facut teste de efort de parca eram la sala, in fine, ma ajut singur si reusesc, asa ca fiti tari, bafta multa si stati linistiti ca nu avem nimic nici unii, e boala oamenilor sanatosi

    • Mihaela
      March 26, 2014 at 13:59

      Andreea este absolut normal sa simti durere in momentul de fata. Atunci cand o fiinta atat de draga nu mai este, este important sa iti manifesti durerea, nu sa o reprimi. Este bine sa treci prin ea si pe urma peste ea, este omenesc, oricare dintre noi ne confruntam sau ne vom confrunta candva in viata cu aceste clipe. Dar sa nu degenereze in depresie. Durerea si tristetea sunt niste emotii normale, desi negative, sunt adaptative. Depresia este o emotie negativa dezadaptativa. Spune-ti ca nu traiesti o tragedie, oamenii mor pentru ca asa e ciclul vietii. Ai un copil pentru care esti atat de recunoscatoare vietii. Si asta chiar e o reala fericire. Gandeste-te ca traiesti intr-un univers perfect echilibrat. Dumnezeu iti ia pe de o parte ceva, iar pe de alta parte iti da ceva si mai frumos decat ceea ce ti-a luat. Durerile vin si pleaca, la fel ca si gandurile. Depinde de tine daca gandurile isi pot face cuib in capul tau sau nu. Iti recomand sa te uiti la filme frumoase, amuzante, care iti transmit energie si chef de viata. Si nu TREBUIE sa te autocontrolezi! ESTE BINE sa incerci sa te autocontrolezi dar NU TREBUIE, nu este obligatoriu sa faci asta, si nu este un capat de lume daca nu reusesti. Si eu ma mai panichez uneori, pentru ca sunt om, nu robotel si e normal. Doar ca nu ma gandesc “AM UN ATAC DE PANICA, E TRAGEDIE” si simt ca ma iau anumite “trepidatii” si nu pot respira…dar dupa ani de practica si gandire rationala, am invatat sa ma amuz de simptome. Le privesc detasat si imi zic “ok, ma simt neplacut, ce interesant, imi vine sa rad” si in cateva secunde imi trece si imi continui treaba. Practica e mama succesului.

  30. Botosenia
    March 20, 2014 at 16:44

    Sunt noua pe aici dar cu o vechime de 8 ani in anxietate :)))). Am majoritatea simptomelor, am încercat si tratamente naturiste si alopate, am fost si la psiholog si la psihiatru , in concluzie: DEGEABA. Aștept pastila miraculoasa sa ma vindece căci subconstientul meu este supărat pe mine si nu prea vrea sa colaboram :))))

    • Mihaela
      March 26, 2014 at 13:42

      Imi pare rau ca te confrunti de atata vreme cu aceste simptome suparatoare, dar psihologul, psihiatrul ,doctorii si orice alta pastila “miraculoasa” nu te va putea “trata” atata timp cat tu personal nu te implici suficient in vindecarea ta. De multe ori asteptam de la ceilalti minuni, noi stand pasivi si asteptand sa vedem daca au efect sau nu, si cu parere de rau constatam ca “totul a fost in zadar”, ca “e un blestem” etc. Trebuie sa vrei tu cu adevarat, pentru ca tu esti cel mai bun psiholog al tau. Pare greu de imaginat cum poti fi tu propriul psiholog🙂 Dar gandeste-te ca degeaba iti spune cineva din exterior cum sa gandesti, daca tu iti spui contrariul. Cineva iti spune “vorbeste in termeni pozitiv”, tu iti spui “nu cred ca are rost sa fac asta, este prea greu” , iar rezultatul este ca starea ta ramane neschimbata, ba chiar se inrautateste. Incearca un exercitiu timp de o saptamana. Evita sa pronunti sau sa folosesti cuvinte si expresii negative legate de orice. Vorbeste doar pozitiv. Si vezi cum te simti. Vorbind pozitiv si rational ajungi sa gandesti pozitiv si rational, si te vei simti bine si plina de energie. Gandirea se invata, depinde doar de cat timp si efort esti dispusa sa investesti in asta. Iti recomand doua filme la care sa te uiti “Schimbarea” si “Poti sa iti vindeci viata” Succes!

      • botosenia
        March 28, 2014 at 13:24

        Multumesc mult pentru incurajari🙂 Cele mai suparatoare la mine sunt ametelile care apar din senin si tin, si tin, si tin…..de m-am si plictisit de ele la propriu.

      • botosenia
        March 28, 2014 at 13:25

        botosenia :
        Multumesc mult pentru incurajari🙂 Cele mai suparatoare la mine sunt ametelile care apar din senin si tin, si tin, si tin…..de m-am si plictisit de ele la propriu.

  31. botosenia
    March 28, 2014 at 13:37

    As vrea sa stiu pe cineva care sa-mi spuna cum a scapat de ameteli. Pur si simplu ametesc si am o stare de lesin. Nu intru in panica, sunt foarte relaxata, nu transpir, nu-mi bate inima mai repede dar starea de ameteala se acutizeaza. Si ca sa nu vina singura (ameteala) ca poate sufera si ea de singuratate mai ia la pachet niste prietene: durerea de ochi, starea de voma, confuzia, presiunea in crestetul capului….etc.

    • April 2, 2014 at 17:56

      botosenia ameteala aceasta poate avea cauze multiple. Cum stai cu hidratarea, cu bautul apei si cu odihna? Bei 2 litri de apa pe zi ? La ce ora adormi in fiecare seara?

  32. March 31, 2014 at 19:25

    Sunt simptomele unei depresii clinice. nivelele neurotransmitatorilor de la nivelul creierului sunt alterate si ca atare ai aceste stari. trec si apoi revin ciclic. odihneste-te, mananca sanatos, fa sport si bucura-te de natura. cele mai simple remedii. exista si medicamente, dar nu le recomad. iti ia totul cu mana, dar apoi creierul tau uita sa mai faca treaba asta singur si va fi mai rau. nivelele neurotransmitatorilor sunt usor de modificat, dar creierul tau trebuie sa o faca singur prin gandire poziyiva si tot ce am zis mai sus. succes!

  33. June 6, 2014 at 14:44

    Salut, am 14 ani si acum 2 luni mi-a murit cel mai bun prieten. A avut un astrocitom ( tumora maligna pe creier). De atunci nu pot sa respir bine imi amortesc picioarele am slabit 8 kg si mi-e frica in continuu ca mor. AM FOST la cei mai buni medici neurochirurgi..neuropsihiatrii, am facut ecografii peste ecografii si nu a iesit nimic rau…psihiatrul m-a diagnosticat cu anxietate. Am fost imediat fericit ca nu am ceva rau.. dar simptomele sunt monstroase simt ca ma sufoc pur si simplu. DACA puteti sa imi lasati un comentariu care sa ma ajute as aprecia mult.

    • June 7, 2014 at 20:35

      Alex, esti foarte tanar ! Ai viata in fata ta si trebuie sa treci peste aceste stari ! GARANTAT NU VEI MURI ! Trebuie sa te impaci cu moartea prietenului tau, chiar daca este dureros.Este important sa-ti aduci aminte de momentele petrecute impreuna, si nu te mai gandi la moarte.Nu este chiar asa de usor sa mori…aveam si eu frica de moarte, nu puteam sa ma apropi de cineva mort, dar, cum viata iti pregateste mici “surprize”, mi-a murit, chiar in brate, mama prietenei mele (n-am realizat atunci, mai tarziu am luat-o din plin), nu mai dormeam de frica sa nu mor si eu (adormeam spre dimineata, cu capul pe perete), nopti intregi de chin…..acum 4 ani, dupa multe luni de suferinta, a murit si mama……am invatat ca moartea este ceva firesc si ca nu trebuie sa-mi mai fie frica !! Fii optimist chiar daca, unele zile sunt mai grele !

  34. Mihai
    July 3, 2014 at 06:57

    Buna tuturor!
    O MARE rugaminte catre cei care pot da nr. de tel pentru o programare la d-na Tudorita Profir din Brosteni. Vreau sa dau o speranta unui om de 58 ani operat de arterita, inainte sa-i fie amputat piciorul. Apelez in directia asta pt. ca pe partea medicala clasica nu mai avem nici o speranta.

    Multumim si sa va dea Dumnezeu sanatate!

    Mihai
    0743.009.891
    leustean.mihai@yahoo.com

    • Ramayana
      July 4, 2014 at 18:23

      Buna seara,tocmai ce am descoperit site-ul acesta si m-am simtit ca si cum m-as alatura unei mari “familii”.😉 Sunt o “victima” a atacurilor de panica de 2 ani de zile,o buna perioada de timp m-am confruntat si cu agorafobia,peste care mi-am impus sa trec si am reusit oarecum(doar plecarile in afara orasului imi provoaca atacurile).In momentul de fata sunt binisor,insa ca fiecare dintre noi,am acele momente de revenire a starilor.As dori sa va intreb daca pe langa acele simptome clasice ale atacurilor de panica ati avut si migrene puternice?Nu sunt sigura daca au legatura cu anxietatea cu care ma confrunt.Si ce alte remedii mai “noi” ati mai descoperit/incercat si au fost eficiente?Multumesc.

  35. maria
    July 4, 2014 at 20:36

    Buna tuturor

  36. maria
    July 4, 2014 at 20:46

    Ma bucur ca v-am gasit.. As vrea sa va spun si eu prin ce trec. De un an jumatate ma confrunt cu o depresie majora. Iau antidepresive Zayprexa si Zoloft de 6 luni dar nu vad nicio schimbare. Simptomele mele sunt : nu am chef de nimic,nu gasesc niciun motiv de bucurie,de ras.. sau macar un zambet,ma fortez sa ies din casa la servici si doar atat,am o frica de aglomeratie,nu suport hypermarket-urile si nici locurile cu multe persoane ( desi sunt farmacista si imi intra sute de pacienti pe zi,nu am o problema cu ei) nu imi plac chefurile (mentionez ca inainte eram sufletul petrecerii si imi placeau cluburile ..) nu imi place viata mea,m-am saturat.. aveti idee ce e de facut?

    • Ramayana
      July 5, 2014 at 07:03

      Buna,Maria.Imi pare rau sa aud ca anxietatea nu iti da voie sa te bucuri pe deplin de viata asta frumoasa.La serviciu probabil e o zona de confort pentru tine de aceea nu mai ai gandurile negative si in plus ,la fel ca si mine,daca am mintea ocupata,nu mai an timp sa ma gandesc la starile mele de panica.Ai incercat si psihoterapie in afara tratamentului medicamentos?Multa sanatate.

  37. August 11, 2014 at 10:46

    tot vreau sa intreb…la ce ajuta psihoterapia? eu am incercat la 3 cabinete si toti mi-au spus ca nu au cum sa ma ajute mai mult decat o pot face eu insami, ca am un coeficient de inteligenta mare si ca as merge la sedintele de terapie doar de forma, ei mi-ar da un set de chestii/obiective pe care sa le indeplinesc pana la urmatoarea sedinta si apoi le-am discuta, insa asta o pot face si sigura. Nu inteleg de ce oameni diferiti au avut abordarea asta dupa ce au avut rabdarea sa ma asculte cate o ora cum imi expun viata si cum vad eu problemele si de ce am ajuns la usa lor. Parerea mea e ca am ajuns la ei tocmai pt ca nu ma descurc singura si am ajuns intr-un grad de disconfort fizic si psihic atat de mare incat am ales sa caut sprijin in afara familiei, in afara medicului de familie, si a altor medici la usa carora am batut tremurand ca frunza si cerand tot felul de controale si investigatii. Deci unde vad ei atata capacitate proprie la mine sa ma ajut singura cand eu nu ma vad gandind prea logic, cand nici dupa ce am avut un teanc gros de investigatii in mana nu eram convinsa ca sunt totul sanatoasa fizic si ca sunt manifestari somatice, vegetative. Nu inteleg. Desigur ca nu as dori sa ma duc la sedinte aiurea, sa platesc pe cineva sa ma asculte cu rabdare si sa dea din cap a intelegere ca dupa aceea sa mi spuna ca nu am nici o vina, ca am procedat corect, ca sunt cea mai cea, ca sa ma simt eu mai linistita urmatoarele ore dupa terapie si apoi sa revin pe fundul malos al butoiului meu plin de ganduri la fel de negre ca smoala. Asa ca nu stiu, cum functioneaza la unii psihoterapia? pe ce principii? Sunt convinsa ca toti cei ce trec pragul doctorilor cautandu-si posibile boli si ajung apoi si la psihiatrie sau consilier sunt oameni isteti, capabili.

  38. Gaby
    August 15, 2014 at 06:35

    Hei salut ,cum o mai duceti ?😀

  39. Gaby
    August 15, 2014 at 06:41

    @Miha Rusu sa stii singurul medicament esti chiar tu, mintea ta subconstientul trebuie fentat cu ganduri pozitive repeti zilnic in gand de zeci de ori : ” voi fi mai bine pe zi ce trece” . in legatura cu psihoterapia posibil sa aiba dreptate acei psihoterapeuti coeficientul de inteligenta …din ce am cautat mai mult oamenii de genu pot avea anxietate/depresie …

  40. September 4, 2014 at 18:44

    Buna , sunt uimita cate persoane au aceasta problema . Sa va spun si povestea mea ? Totul a inceput aproximativ acum un an , gen prin septembrie . Dupa o petrecere , a doua zi ma simteam aeriana , ametita .. credeam ca este de la vodka consumata cu o seara inainte.. bun nu m-am panicat , era ceva normal… pana a doua zi cand starile de ameteala erau aceleasi , mai accentuate chiar. Ameteam ma simteam slabita obosita , imi era frica “de moarte , sa nu patesc ceva , sau sa nu innebunesc ” tipic anxiosilor. A trecut timpul … a inceput scoala ultimul an , bacalaureat , alte griji pe cap.. Ameteala mea persista … pana intr-o zi cand dupa ore , mi-am pierdut echilibrul de-a binelea…de am sunat-o pe mama sa vina dupa mine la scoala.. a doua zi lafel , dimineata la scoala se invartea terenul de sport cu mine … gata ! home pentru o saptamana .. in aceasta saptamana bineinteles ca mi-am facut tpot felul de controale , neurologice , ananize…RMN … nimic .. doar ceva pe sistem neurovegetativ … mi-a spus doamna neurolog ca din cauza tigarilor a coffe shopului pe care l-am administrat in “tinerete” acum 6 ani … sistemul meu nervos nu era alimentat suficient cu nu stiu ce … mi-a recomandat tratament cu FINLEPSIN 200 cam 6 luni de zile… dar nu trebuie sa consumi absolut deloc alcool nici macar o inghititura…la inceput mi-a dat un sfert de pastiluta , apoi jumatate gen seara la 9 fix pentru ca iti dadea somn sirect , iti odihnea creerul. Imi spusese sa nu citesc prospectul pentru ca erau in special pentru tumoare si gen nu trebuia sa stiu eu asta .. ei bineinteles ca l-am citit si ca am vazut … si panicaa ! Mama am sigur .. de ce imi da de astea… a doua zi RMN… pana au venit rezultatele eram neom … vreau sa va spun.. m-am calmat dupa ce am vazut clinic sanatos…mi-a mai dat si o cura de detoxifiere cu TONOTIL , super bune chiar aveam si pofta de mancare , ajuta pentru vedere .. o serie de vitamine .. si prin martie , am inceput sa ma simt super … la mine am observat ca este pe fond de stres… cum moare cineva in oras , sau aud ceva de moarte .. cum ma ia panica … ca daca o sa mor si eu .. ca ei erau tineri .. ca nu stiu ce… am terminat cu bine si cu bacalaureatul , am intrat si la facultatea pe care mi-am dorito .. mai ametesc ? Da … pentru ca asa vreau (imi spune tata) imi amorteste si limba pentru ca nu asimilez calciu… si am si spasmofilie cred ca il mostenesc pe tata , umpic … dar cu toate astea ! sunt momente in care sunt eu … deci vreau sa fac tot posibilul sa scap odata de porcaria asta care este doar in mintea mea… in mintea noastra ! Dragii mei , va recomand sa iesiti , cu prietenii stiu ca este super greu .. si eu pana mi-am invins teama asta sa ies , ca nu o sa lesin nu o sa cad jos este doar un trip aiurea … mi-a fost greu … mie una nu imi place singuratatea , imi era frica sa nu raman singura .. si ca sa vezi ? fix asta am patit .. dupa o relatie de 4 ani , prietenul meu s-a despartit de mine .. mereu ma plangeam ca ametesc ca mi-e frica … si uite asta mi-am mai invins eu din frica .. vazandu-ma singura , si ca nu am patit nimic … ne-am impacat apoi dar macar mi-am dat seama ca toate porcariile astea sunt in mintea mea
    Va recomand cu mare drag filmul THE SECRET Multa sanatatee !❤

  41. nicoleta
    November 25, 2014 at 12:50

    Din pacate constat ca din ce in ce mai multa lume sufera de anxietate,atacuri de panica si depresii.Nici nu e de mirarea avand in vedere lumea in care traim…..Pentru unii este un episod trecator insa din pentru altii este ceva permanent cu care “trebuie” sa traiasca.Multi spun ca este o “boala” care nu se trateaza,altii spun ca se trateaza si vin cu tot felul de terapii naturiste,psihologi, psihoterapeuti etc.
    A vrea sa va impartasesc experienta mea in legatura cu aceasta boala.Si eu sufar de atacuri de panica si anxietate de mai mult timp si am incercat unele terapii dar sincer nu au dat rezultate pe termen lung ci doar pe moment.
    Nu am cunostinte in domeniul medical sau psihologic insa am gasit o metoda care mie personal imi face binesi anume “putearea gandului”.Doresc sa o impartasec cu voi deoarece si eu la randul meu am intrat pe diverse forumuri atunci cand aveam cea mai mare nevoie de sfaturi.Sa nu credeti ca am gasit vreo reteta miraculoasa si a doua zi m-am trezit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat….nu, nu este nimic de genul asta.Aici totul tine de fiecare,de cat de mult isi doreste sa iasa din aceasta stare.
    O sa va povestesc putin despre mine pentru a putea intelege cum sta treaba.
    Am 26 de ani, sunt o persoana normala cu parinti,o sora si mai nou un sot.Desi sunt o fire sociabila si multi ma percep ca fiind puternica si cu abilitati de lider,in fond eu sunt foarte emotiva.Imi este frica de boli si de accidente atat pentru propria persoana cat si pentru persoanele foarte dragi mie.Gandesc mereu negativ,fac din tantar armasar si nu am incredere in mine si in propriile mele forte.Dupa ce am terminat facultatea m-am inscris la master si mi-am zis ca este timpul sa imi caut de munca pe termen lung(in tp facultatii am lucrat doar sezonier).Din cauza declinului economic si a putinei mele experiente in campul muncii a durat ceva timp pana am gasit un job,iar dupa cateva luni s-au facut restructurari de personal si am ramas fara loc de munca(in conditiile in care stateam cu chirie si traiam din salariul actualului meu sot).Am cautata in continuare loc de munca, am mers la “n” interviuri dar peste tot ma loveam de aceeasi fraza ”ne pare rau nu ai experienta si nu vrem sa pierdem timpul invatandu-te….”;la un moment dat nici nu vroiam sa mai merg la interviuri pentru ca stiam ce o sa imi spuna.Sotul si parintii mei ca incurajau si imi spuneau sa caut in continuare ca trebuie sa fie ceva si pentru mine.Asta am si facut numai ca la o perioada am stabilit data nuntii si vazand ca nu imi gasesc nici un job si ne trebuiau bani pentru organizarea nuntii, am clacat.Intr-o dimineata m-am trezit fara nici un chef de viata,fara pofta de mancare,imi era urat sa stau singura in casa,simteam ca ma sufoc,aveam insomnii,eram cu moralul la pamant si nu ma mai multumea nimic(cu toate ca nu aveam nici un motiv, familia mea este sanatoasa,am niste parinti minunati si un sot nemaipomenit).Apoi au inceput problemele cu sanatatea, adica aveam anumite simptome iar eu cum sunt deobicei negativista ma gandeam la diferite boli.Am mers la medici,am facut analize(toate ieseau bune) am mers la psiholog care mi-a dat un tratament cu anxiar si inca o pastila, pe care le-am luat o singura data si cand am vazut efectul ( parca eram drogata,de pe alta lume) le-am aruncat.Cineva mi-a recomandat o doct care se ocupa cu medicina naturista,am mers la ea,mi-a dat 6 bilute de nu stiu ce si mi-a recomandat sa fac 10 sedinte de primaristica.Am facut cele 10 sedinte insa nu am perceput vreo schimbare majora, doar ma ajutau sa ma relaxez din punct de vedere fizic.Am incercat cu diferite pastile naturiste care m-au ajutat intr-o mica masura( melatonina pentru a ma ajuta sa dorm,pentru linistire si destresare am luat passiflora si sunatoare,ceai de roinita etc), am inceput sa ma rog,sa merg la biserica, am stat de vorba si cu preotul duhovnic….incei, incet incepeam sa imi revin.Inainte de nunta cu o saptamana m-am trezit dimineata cu niste palpitatii si o senzatie de lipsa de aer si bineinteles ca am fac un atac de panica si am ajuns la urgente.Acolo am intalnit o doc draguta care mi-a sugerat sa ma intaresc singura ca nu am nimic dpdv clinic si sa imi ocup timpul cu ceva pana imi gasesc un job.Dupa nunta m-am inscris la o scoala de postliceala sanitara(imi place medicina de mica,visam sa ma fac medic), nu pt a-mi umple timpul liber ci pt a invata cva si a-i puta ajuta si pe altii, numai ca nu puteam fi atenta la ore cand auzeam de tot felul de boli si vedeam atata lume bolnava ma deprima si imi veneau in minte tot feluri de ganduri….Citeam pe net si mama ma tot sfatuia sa ma intaresc,sa fiu mai optimista si sa nu gandesc negativ pentru ca eu sunt singura care ma poate scoate din aceasta stare.Spunea un calugar ca “daca ai credinta si vointa poti invige orice boala, chiar si cancerul” si atunci mi-am zis “dar de ce altii pot si eu nu?” sau “daca se poate eu de ce sa nu pot?” si de cate ori imi venea in minte gate un gand negativ sau un gand rau la adresa cuiva incercam sa il resping si sa ma gandesc la ceva ce ma face fericita pe mine.Intr-o zi la scoala o profesoara ne-a zis ca a citi o carte interesanta care se numeste “Puterea mintii”de James Brog, am ajuns acasa si am intrat pe internet sa vad despre ce este vorba in aceasta carte,la cateva zile am cumparat-o si am inceput sa citesc.Nu este o carte grea si nici stiintifica,trebuie doar sa fi atent la ceea ce citesti si sa pui in aplicare ceea ce te invata.Este o carte folositoare pentru toata lumea nu doar pt cei cu probleme.
    Anxietatea si atacurile de panica sun provocate de gandurile noastre, pe unele le constientizam, pe altele nu.Cum spune si autorul “sunteti ceea ce ganditi-gandurile voastre determina modul in care va simtiti” el mai spune ca “gandirea nostra genereaza emotii care produc substante chimice bune sau rele” si “eliberarea substantelor chimice rele generate de emotiile negative ne deterioreaza in timp starea de sanatata”. Cartea dezbate si subiecte cum ar fi : o minte stresata, anxietatea, furia, cum sa preiei controlul asupra mintii(pt ca mintea ne controleaza in astfel de cazuri) si arta de a gandi.
    Mie mi-a facut bine sa citesc aceasta carte,nu iti poti schimba gandirea de pe o zi pe alta insa merita sa incerci.Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea, doar vroiam sa intelegeti prin ce am trecut si ca totul tine numai de voi si de modul vostru de gandire.Sunt niste carti de dezvoltare personala care chiar merita citite si daca iti dai silinta si constientizezi ceea ce citesti o sa reusesti sa iti domini gandurile.
    Nu vreau sa credeti ca vreau sa fac reclama sa cumparati carti ca nu am nici un interes doar ca pe mine m-a ajuat si m-am gandit ca poate ii va ajuta si pe unii dintre voi.
    Multa sanatate!

  42. gig
    June 9, 2016 at 13:04

    Bună ziua, toate acestea simptome se spune ca sunt firești, dar problema este cum sa trecem peste ele, cel mai important lucru este sa cautam un duhovnic bun, multe din aceste probleme vin din arborele genealogic(bunicii, străbunicii, strămoși),citiți cărțile părintelui Arsenie Boca, mai ales carte Cărare Împătimiți.

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: