Home > jurnal de anxios > Meditationes de prima philosophia

Meditationes de prima philosophia

Suna bine titlul cartii lui Descartes, dar nu despre chestiuni carteziene voiam sa vorbesc. Un mic citat la care putem medita cand avem o clipa libera: “obisnuiam sa discutam despre libertate. Acum nu facem decat sa vorbim despre bani”.
No comment. De fapt, doua mici comentarii:
– in engleza suna mai bine😉
– oare nu facem decat sa vorbim despre opusul libertatii?
Pace si bucurie!

  1. Gaby
    January 6, 2013 at 17:49

    off anxietatea asta am si eu abia 3 luni de cand am problema asta ,la mn in special e problema cu respiratia ,casc sa pot respira, iau xanax si emocalm dar degeaba ,niste sfaturi ?multumesc

    • Costin
      January 7, 2013 at 12:57

      Gaby, am mai spus-o, ai grija cu Xanax cat si cum il iei. Da dependenta. Din spusele sora-mi care este farmacist, ca sa devii dependent de el trebuie sa iei cateva luni la rand o doza serioasa in mod constant. De fapt, ce inseamna dependenta? Organismul se obisnuieste cu el si dupa ce il opresti intri in “vrie” precum dorgatii. Adica o depresie in toata regula. El de altfel este un medicament bine tolerat de organism si nu are prea multe efecte adverse reale. Si eu il mai iau ocazional in doza de 0.25mg(la mine merge).
      Cu respitarul…nu te mai concentra asa de tare asupra lui. Cand intri in starea asta si simti ca n-ai aer si aluneci catre atacul de panica fa ceva care necesita efort fizic( iesi din casa si mergi mult pe jos sau fa un pic de jogging). Se stie ca dupa un efort fizic sustinut dar nu prea intens se elibereaza endorfine, minunatele endorfine care iti dau o stare de bine si de satisfactie personala.
      Eu incepusem sa aleg pe malul marii (Constanta) pe nisip impreuna cu sotia mea, la indemul ei cativa kilometrii, dar de cand a venit iarna am inrerupt cu toate ca m-as risca si acum la -5-6 grade. Ma ajuta cel putin sa dorm bine noaptea.
      Un alt sfat pe care ti-l dau este sa incerci sa nu respiri “toracic”, adica sa respiri cu burta(sa unfli burta) si in momentul inspiratiei sa iti ti respiratia pentru 4-5 secunde si apoi sa expiri. Incearca asta inspirand ulei volatil de rozmarin.
      Toate bune liniste si pace.

  2. Gaby
    January 7, 2013 at 16:57

    multumesc o sa tin cont de ce miati spus..xanax iau de o saptamana…dar culmea ca chestia asta cu respiratia o am in continu…..cand inspir parca simt un fior in plamani la fel si cand ma ridic …si nu inteleg de ce mi se invinetesc unghiile ,precizez k din toate investigatiile kre le am facut mi sa gasit tahicardie sinusala(tensiune 10 cu 7…..inainte de calvar o aveam 11 cu 7),gastrita antrala,bila lenesa,si la rmn la cap aplazia sinusurilor frontale,glandele bune……..homeopatia poate ajuta?nas vrea sa continui cu aceste droguri😐 mia spus cineva k xanaxul poate afecta respiratia e adevarat?……mai iau emocalm dar nuj kt iii d bun….
    mie foarte greu de exemplu in acest moment am niste ameteli tare prietenoase😦

    • Costin
      January 7, 2013 at 18:34

      Este stiut ca Xanaxul scade tensiunea arteriala, dar nu cu mult. Unghiile vinete sunt , probabil din cauza ca ai tensiunea mica si circulatia arteriala periferica ceva mai slaba decat in mod normal. Problema legata de sinusurile frontale nu are nimic de-a face cu ce ai tu. Sinuzita este o afectiune comuna.
      Gastrita pe de alta parte pote sa fi survenit din cate stiu eu si din cauza dereglarii tiroidei care se stie ca modifica metabolismul.
      Tiroida este un factor important ce poate produce dereglari hormonale grave si poate deasemenea induce anxietate si depresie. Fa niste analize ale tiroidei.
      Liniste si pace iti doresc.

      • tanta
        October 14, 2014 at 19:30

        in gastrita absortia vitaminei C care este responsabila de maleabilitatea capilarelor, se face mai greu, suplimentati vitamina C si nu vi se vor mai invineti unghiile, este doar o parere , dar este un inceput.

  3. Gaby
    January 8, 2013 at 16:10

    am facut si la tiroida..si la suprarenale e in regula am fost azi la un doctor homeopat mia zis k e distonie neurovegetativa…e anxietate si asta sau e altceva???mia dat tratament homeopat diferite tubuletze cu niste bilutze care trebuie sa le tin sub limba, o zis k in 2 saptamani se vor cunoaste ameliorari….

    • Costin
      January 8, 2013 at 17:00

      Sa stii ca daca ti-a nimerit corect tratamentul chiar or sa-ti faca bine. Trebuie sa crezi si tu asta. Nici nu stii cat ajuta. Si uite-ma din nou in postura de a da sfaturi pe care de multe ori nici eu nu sunt in stare sa le respect. Dar sa stii ca sunt sfaturi bune, iti poate spune oricine, pentru ca le-am primit si eu la randul meu de la cineva. Daca esti increzator in ceva si anume ca starile tale sunt pur psihice si nimic altceva, nu vei murii maine sau in clipa asta, ai facut un pas important spre vindecare.
      Iti doresc sa scapi cat mai repede pentru ca esti mult prea tanar ca sa te confrunti cu asa ceva, iti mai doresc sa cunosti o fata draguta de care sa te indragostesti nebuneste si ea de tine si sa lasi la timpul trecut acest cosmar numit anxietate.
      Liniste si pace sufleteasca tuturor.

  4. Gaby
    January 8, 2013 at 17:08

    multumesc mult pentru raspunsuri…din cate am citit cik distonia nu se prea poate vindeca…dar eu sper in continuare sa ma fac bine…

  5. Gaby
    January 8, 2013 at 17:10

    dumneavoastra ati reusit sa va vindecati ?

    • Costin
      January 8, 2013 at 17:55

      Aici suntem toti la “per tu”. Eu, Tu, Noi, Voi.
      Ma faci sa ma simt batran.

  6. Gaby
    January 8, 2013 at 17:14

    vreau sa mai spun cv….am avu o relatie de 2 ani cu o fata care ma certa…trebuia sai spun tot ce fac..nu puteam iesi afara fara sai spun…tineam la ea so tocmai d asta iam suportat tot……e posibil asta sa ma fi adus in starea asta|? toata suferinta a inceput intro seara cand am simtit deodata un fior de jos pana sus,lipsa aer.inima iesea din piept….ajungand la urgente gandinduma k nu mai ajung acasa..ma tot uitam la o icoana :((

    • Costin
      January 8, 2013 at 17:54

      Da, sunt convins ca totul ti se trage de la asta. Ai acumulat in suflet frustrari si ai fost incorsetat se propria ta dragoste pentru fata asta incat psihicul tau la un moment dat nu a mai suportat si a cedat. Sfatul meu, uit-o si gandeste-te doar la tine si la viata frumoasa pe care o ai in fata si ca porbabil…de fapt nu, sigur vei mai cunoste si alte fete care cu siguranta te vor aprecia cu adevarat, acum ca ai devenit ceva mai sensibil si stii ce inseamna sa ai inima franta.
      Cine ti-a spus ca problema ta nu se vindeca nu cred ca are dreptate. Esti tanar si totul se va rezolva, doar ca este nevoie de putin timp si de incredere in fortele proprii.
      Ai grija de tine, mananca sanatos(fructe si legume cat cupride), bea multa apa- 2l/zi, fa putin sport si totul va revenii la normal. Cum am mai spus ai grija de tine…lasa totul in urma ta-griji, ganduri, frustrari si vei vedea ca totul va fi doar un vis urat in curand.

  7. Gaby
    January 8, 2013 at 18:02

    va multumesc.ati putea sami lasati un id(yahoo) ?

    • Costin
      January 8, 2013 at 18:24

      nu am asa ceva, dar putem vb aici, pentru asta este acest blog.

  8. Costin
    January 8, 2013 at 18:36

    As dorii, inca o data, sa multumesc intiatorului acestui blog pentru ocazia ce ne-a dat-o de a ne ajuta intre noi.
    La mai mare maestre…!!!

    • January 8, 2013 at 18:40

      Multumesc mult, Costin. Ma bucur foarte mult ca blogul devine o platforma care sa fie de folos celor aflati in nevoie si, in acelasi timp, o mica comunitate

  9. Rebe
    January 9, 2013 at 17:31

    buna gabi! cred ca si la mine anxietatea mi sa dezvoltat tot dintr o relatie anterioara. acum sunt intr o relatie de doi ani si nu ma simt confortabil deloc in ea. am avut unele probleme la inceput si cred si asta mi au mai declansat o si am dezvoltat anumite frici.ideea e ca trebuie sa avem incredere in noi ceea ce la mine este foarte greu si trebuie sa crezi ca va fi bine intr un final si vom trece peste aceste stari dar este greu si mai ales drumul sa treci peste aceste lucruri este greu…insa banuiesc ca esti tanar si ai toata viata inainte pt a trai frumos. n are sens sa ti zic sa gandesti pozitiv pt ca eu stiu cat de usor este de zis si greu de pus in practica.eu cu ajutorul unui psiholog n am reusit dar de unul singur imi dau seama cat este de greu
    !

  10. Gaby
    January 10, 2013 at 18:52

    am fost la pishiatru diagnostic: tulburare anxioasa si atac de panica….a zis sa ma internez sami revin mai repede …PARERI?

    • Costin
      January 10, 2013 at 18:59

      Eu nu sunt de parere sa te internezi, poti face tratament ambulatoriu la fel de bine si iti va fi mult mai bine acasa cu familia si cei apropiati. Din ce oras esti?

  11. Gaby
    January 10, 2013 at 19:23

    Targu Neamt.a zis k macar 10 zile sa stau internat sami bage si niste perfuzii sa mai pun ceva pe mine..cam si slabit…. incepuse doctorita sami spuna ca eu sunt inteligent ka ar trb sa fac o facultate…nuj ce sens au avut chestiile astea

    • Costin
      January 11, 2013 at 08:05

      Perfuziile. le poti face acolo si pe urma sa te intorci acasa. Daca tu crezi ca spitalul chiar te va ajuta sa te pui pe picioare mai rapid, atunci este alegerea ta.
      Legat de spusele medicului de a face o facultate, eu cred ca incerca sa te impulsioneze sa vezi lucrurile mai constructiv, sa ai un scop in viata si sa lasi la o parte gandurile negre inlocuindu-le cu ceva mai obiectiv.
      Si eu am avut o pasa proasta si cand spun pasa ma refer la o depresie cu durere in tot corpul si cu un “pietroi” pe piept de abia puteam sa respir, asezonata cu ameteli si oboseala. Blogul asta ma ajutat enorm, prin simplul fapt ca am comunicat cu oameni la fel mie, cu aceleasi probleme(bibilica, adi, jurnal, ayssam, grig, anisia, liliac.inflorit, etc), care aparent niste straini te inteleg si te ajuta prin simplul fapt ca sufera de aceleasi probleme ca si tine.
      Eu spun ca ar fi deasemenea bine sa iti gasesti un prieten de-al tau in care ai incredere caruia sa i te confesezi, in fata caruia sa iti descarci sufletul.
      Incearca sa gandesti mai pozitiv sa vezi si lucrurile bune din viata ta, bucura-te de ce ai. Daca momentan iti va fi greu, impuneti si vei vedea ca cu timpul lucrurile se vor ameliora.
      Liniste si pace iti doresc.

  12. Stu
    January 17, 2013 at 11:12

    Salut. Spuneam acum o saptamana -intr-un comentariu la articolul “de ce acest blog?” – ca ma confrunt cu anxietatea de mai mult de 20 de ani. La un moment dat chiar am crezut ca m-am nascut cu ea pentru ca nu gaseam explicatii. Si mi-am tot pus intrebarea: de ce eu? De ce ma chinuie anxietatea la 20++ de ani la fel de intens sau poate chiar mai rau ca la 6 ani? Raspunsul ar putea fi ca nu am incercat s-o inving niciodata ci am fugit de ea, m-am obisnuit cu jugul ei. Am ajuns, cu ceva timp in urma, la concluzia ca anxietatea nu este o boala in sine, ci este raspunsul organismului, rezultatul gandirii irationale indelungate. Pe aceasta din urma – gandirea irationala- as numi-o boala care afecteaza o mare parte din populatia pamantului. Si ea e responsabila de multe boli, chiar cancer. Iar ca sa ajungi la o gandire normala, rationala (gandirea aceea obiectiva care este pozitiva si nu negativa, dupa cum spunea Norman Vincent Peale in “Forta gandirii pozitive” ) trebuie sa faci exercitii zilnice, in special dimineata si seara.
    Il felicit pe blogger care, prin articolele sale, a gasit o cale de a se ajuta pe sine si de a-i ajuta si pe altii. Un articol citit aici m-a dus cu gandul la un documentar “The secret (din 2006)” in care se vorbeste despre Legea Atractiei. Si iata ce am inteles eu de acolo: gandurile noastre declanseaza emotii si acestea actioneaza ca niste forte de atractie in univers. Daca te gandesti ca vrei sa ai bani si incerci sa te simti ca si cum ai avea, emotia aceea pozitiva va atrage succesul financiar. Insa atentie: sa nu te gandesti decat la ce vrei si nu la ce nu vrei sa aiba loc, pentru ca un gand de genul “nu vreau sa fiu bolnav” va avea efectele opuse celui “vreau sa fiu sanatos”, desi cele doua inseamna acelasi lucru. Mult succes tuturor care se lupta cu anxietatea!!

  13. Alex
    January 17, 2013 at 20:22

    Se pare ca am fost nevoit sa intru aici, sa ma mai binedispun, nici nu stiu cu ce sa incep, dar asa cum toata lumea simte nevoia sa scrie ceva, sa se simta inteles, o voi face si eu… intr-adevar functioneaza mai bine ca orice altceva. Am avut o perioada buna in care, nu as putea sa ma plang prea tare, stari suportabile, de zi cu zi, care nu ma deranjeaza, nu ma incomodeaza si nu stiu daca asta ma face egoist sau nu, dar am incercat sa evit sa intru pe aici, sa ma afund iar ? de ce as face acest lucru ? Singurul lucru de care imi pare rau este ca de fiecare data cand ma simteam foarte bine, euforic chiar, fericit pentru simplu fapt ca sunt absolut normal, nu am impartasit cu voi aceste trairi, care sunt sigur care v-ar prinde bine, in felul asta ne va fi tuturor mai usor. Eu am fost mereu o persoana independenta, mi-a placut sa fac lucrurile singur, dupa cum stiu eu mai bine, avantaje si dezavantaje, in cazul asta se pare ca toti avem nevoie de sprijin, indiferent. Draga “jurnal”, tu ma cunosti cel mai bine de pe aici si stii ca sunt un caz fericit, din fericire, dar uneori imi iau lumea-n cap si ma mai dau cu capul si ma oftic tare🙂 Am avut recent un episod cu mine (inainte sa ma apuc sa scriu aici), crezand ca iar intru in acea stare minunata, incontrolabila, desi nu am mai avut niciodata o criza ca in prima zi care am patit-o, mereu am reusit sa ma controlez, sa ma abtin, sa evit, sa fiu mai istet. Totusi, ca toti cei de aici, ma cam satur, dar uneori ma gandesc, e vorba de cateva ore insuportabile poate, dar la un moment dat avem bateriile incarcate si chiar e ok, asta este… ce pot sa spun, ma gandesc zilnic cum, ce as putea face diferit, sa fiu mai motivat. Toate aceste sacrificii ajuta, putem depasi, lupta e de folos, dar mereu ma gandesc, va fi o lupta pentru toata viata ? de ce nu avem de ales ? Acum am un moment filosofic cu mine, stiti despre ce vorbesc cred. Grijile care mi le da anxietatea este faptul ca nu stiu ce voi face cu job-ul, imi place ceea ce fac, vreau sa o fac toata viata, dar cum starile astea sunt asa de imprevizibile, am nevoie de mintea limpede de concentrare, dedicatie… pe langa asta ma gandesc, daca o sa am o relatie, o casnicie, o familie, nu imi doresc sa fac lume sa sufere, poate primii ani vor fi ok, dar la un moment dat ? cand nu as mai putea da inapoi ? Eu nu vorbesc cu ai mei despre asta, desi stiu ca am trecut prin asa ceva, dar au impresia ca mi-am revenit, prietenii mei ma vad, ma stiu ok, din exterior par o persoana normala, nu ma plang la nimeni, ca nu am de ce pana la urma si m-am invatat singur, si chiar imi e ok…. Viata normala ni se cuvine, asa cum e, fie ca unii sunt lenesi, altii prosti, alti mai destepti, altii cu diferite probleme…. NU avem de ce sa luptam, doar ca nu ai de ales, stiu SIGUR SIGUR ca intr-o buna zi se va schimba totul in ceea ce priveste asta si sunt mai mult ca sigur ca exista persoane care si-au revenit complet, chiar exista un ANTIDOT, fie medical fie pe alte cai. Nu vorbesc de speranta aici, vorbesc de ceva adevarat, chiar suntem comozi uneori, trece timpul, suntem bine, iar mai avem niste episoade si ne obisnuim asa, ne vedem de restul, dar nimeni nu merge pana la capat, desi sunt sigur ca sunt persoane pe lumea asta care s-au lamurit. Consider si cred ca exista un asa zis antidot pentru fiecare in parte, unicat. Nu stau sa verific acum cum am scris, dar sper ca am fost explicit si mi-am impus punctul de vedere. Sunt sigur ca sunteti niste oameni minunati si nu uitati ca meritati !!

  14. roxana carasel
    January 18, 2013 at 11:01

    buna, din pcate si eu sufar de anxietate.
    Totul a inceput acum 4 ani cand am fost diagnosticata cu atacuri de panica.Timp de 3 ani am luat tratament, xanax, si alte dracii, pana acum un an cand am ajuns sa iau doar cipralex, si ma simteam minunat.Am avut un an de zile super. Si acum 2 luni m-am dus la munte si m-am dat cu tiroliana, si m-a apucat anxietatea.Acum iau tot cipralex si mi-au dat si rivotril.dorm toata ziuua de la el evident.Dimineata ma trezesc de parca a trecut un tren ppeste mine, anxioasa.am o intrebare, daca iau tratamentul asta care ma moleseste rau, pot sa fac sport?Aerobic, pilates? Multumesc frumos.

    • Costin
      January 18, 2013 at 16:51

      Cel mai in masura sa iti dea raspunsul la intrebarea ta este medicul sau farmacistul care ti-a prescris reteta. Daca ma intrebi pe mine, eu cred ca miscarea nu poate decat sa-ti faca bine. Fa sport cu incredere si fara retineri.
      Daca ti-a prescris Rivotril mai iei si Xanax? Cat Xanax ai luat, de curiozitate? Cat timp si ce doza?
      Multumesc si toate cele bune.

  15. Rebe
    January 19, 2013 at 18:41

    salutare tuturor!Azi am avut o zi groaznica,am reusit sa le zic si alor mei prin ce trec de mai bine de un an,am plans ca un copil mic in bratele mamei,simteam nevoia sa vb cu cineva,sa urlu sa plang ca destul m am chinuit cu starea asta de atata timp.eu nu reusesc sa ies deloc din ea,uneori parca singura vreau sa raman asa.cum am mai zis cineva pe aici oare toata viata vom fi asa?mereu ne vom framanta?mama ma sfatuit sa merg la un psihiatru sa vedem ce mi va zice si la un psiholog cu toate ca eu am mai mers la psiholog dar fara prea mult rezultate vizibile.sper sa trecem toti peste asta,peste starile astea ca grele sunt.pe mine cel putin m au epuizat si fizic si psihic,imi vine sa ma izolez,sa stau singura sa nu deranjez pe nimeni cu problemele mele.oricum am realizat ca in afara de familie nu ti este nimeni aproape,nimeni in afara de propria familie nu te intelege si nu te sprijina.Doamne ajuta sa reusim cu totii!

    • Costin
      January 20, 2013 at 11:43

      Ai facut un pas important azi spunand familiei prin ce treci. Si plansul iti face bine asa ca de fiecare data cand iti vine nu te retine si plangi pana nu mai poti.
      Eu iti recomand pe langa ce iti va recomanda psihiatrul, sa iti cumperi de la plafar pastilute pe baza de sunatoare 300mg si Omega 3 cu vitamina D. Vei simtii diferenta.
      Eu, noi suntem alaturi de tine si te intelegem perfect.
      Toate bune, liniste si pace.

  16. Rebe
    January 20, 2013 at 13:52

    As plange non stop eu,mai ales cand raman singura,dar stiu ca in fond nu am de ce.sper sa trecem cu totii peste asta.m am saturat sa mi plang de mila mereu.am 25 de ani si nu ma pot bucura de nimeni.o sa postez maine ce mi a recomandat psihiatrul si o sa tin cont de sfatul tau si o sa mi cumpar si pastilutele recomandate de tine! Aveti grija de voi!

    • Costin
      January 20, 2013 at 17:10

      Atentie!!! Pastilutele cu sunatoare pot interactiona cu medicamentele, mai ale cu antidepresivele (inhibitori selectivi de recaptare a serotoniunei SSRI). Discuta cu medicul tau inainte sa le cumperi. Vitamina D si Omega 3, nu interactioneaza cu nimic.
      Deci atentie, pentru ca sunatoarea creste taria medicamentului uneori foarte mult.
      Toate bune si minunate iti doresc.

  17. Rebe
    January 20, 2013 at 20:04

    o sa discut cu medicul da.din pacate nu pot ajunge sapt asta la acel medic pt ca sunt la servici si la mine este mai greu cu invoitul.abia sapt viitoare sper sa reusesc sa ajung ca nici asa nu mai pot sta. iti multumesc pt incurajari la fel iti doresc si tie!

  18. Alex
    January 21, 2013 at 11:51

    tin sa mentionez, nu iau nici un fel de tratament, in afara de primele luni cand mi s-a intamplat (3-4 luni), iar de atunci de 3 ani, nu stiu daca am luat de 5-6 ori un xanax. Drept dovada sa intelegeti ca tot de voi tine🙂 Recomand odihna, miscare, mancare sanatoasa si diferite activitati care sa va motiveze (sex, comunicare, drumetii, plimbari, sporturi etc). Succes

    • January 21, 2013 at 13:53

      Da, in special sex. Daca se poate fara comunicare ca isi pierde efectul benefic. Comunicarea trebuie facut cu mare atentie si tot despre sex daca se poate.
      Drumetiile si plimbarile tot catre o finalitate: sex. altfel ce rost ar mai avea!
      La sporturi, recomand halbere, sticlism si coniac-canoe.
      Ne mai descretim putin fruntile ca altfel…
      Ma ucide nevasta-mea. Pa!

  19. Rebe
    January 21, 2013 at 17:44

    da e cum zici tu alex ca asta o stim cu totii ca tine de noi,dar nu intotdeauna putem noi singuri sa reusim sa trecem peste fara nici un ajutor din partea unui psiholog,psihiatru etc.eu cel putin am ajuns in stadiul in care nu simt ca pot trece singura peste si nu mai vreau,nu mai pot sa stau in starea in care sunt..simt ca in ritmul in care o duc acum nu voi ajunge prea bine.chiar nu stiu ce as mai putea sa fac,mai ziceti voi pe aici ce remedii mai aveti ca vad ca sunteti tare haiosi🙂

  20. Alex
    January 21, 2013 at 19:17

    🙂 cu siguranta o sa mai ai si o zi buna, iar atunci cand o ai, fa ceea ce iti doresti cu adevarat sa te simti si mai bine si incearca sa constientizezi de fapt ce e cu tine, ca atunci cand iti este bine, clar ai mintea limpede, privesti lucrurile cu totul altfel, eu de ex cand ma simt excelent, fac orice altceva bine-nteles, sa ma pun la punct eu emotional nu fac, pur si simplu fac ce imi doresc sa fac🙂 Cat despre psih, asa te-ai obisnuit tu, vrei sa crezi ca e un ajutor, iar disperarea te face sa nu gasesti o alta alternativa. Nu zic ca e ceva rau, dar ai sa vezi ca o sa reusesti si singura, ai parte de toata sustinerea necesara !

  21. Alex
    January 21, 2013 at 19:20

    Draga ‘jurnal’, vreau sa dezbatem un subiect interesant, referitor la LSD (acid lisergic), ar putea fi o solutie, riscanta dar ce ne poate scapa definitiv🙂 creaza te rog un alt titlu, multumesc, si asa trebuie sa ma revansez cu o bere fata de tine, una CU alcool, nu FARA🙂 Ms

    • January 21, 2013 at 19:37

      Alex, o sa fac un titlu, dar ceva mai tarziu pentru ca pentru urmatoarele cateva ore sunt la volan. Te rog sa-mi dai si un text care sa acompanieze titlul pentru ca sunt total pe langa subiect. Evident ca astept berea😀 la vara cand vin la mare😀

    • January 22, 2013 at 07:36

      Referitor la LSD, nu cred ca este o solutie pentru nimeni cand este vorba de tratarea vreunei boli. In cel mai nefericit caz este un inlocuitor al morfinei pentru cei cu boli terminale.
      In anul 1951 s-a facut un studiu secret pe un orasel din Franta, studiu care a avut un final tragic. Nicaieri in lume nu se fac tratamente cu LSD, decat in secret sau ilegal.
      Noi nu avem acces la aceasta substanta decat probabil in cluburile de noapte din Bucuresti si uneori la mare vara. Dar ceea ce se gaseste aici este un LSD nepurificat cu mult mai multe efecte adverse (de proasta calitate).
      O citez pe sora mea, care este farmacist in SUA, ” aici este o substanta interzisa cu grad mare de risc si eventualele teste pe oameni se fac doar in laborator pe “voluntari”, fiind considerata o substanta cu un puternic efect halucinogen si cu nenumarate efecte adverse inculsiv anxietate si depresie severa.”

  22. Alex
    January 22, 2013 at 07:48

    Revin curand cu informatii.

  23. Rebe
    January 22, 2013 at 16:43

    mersi alex de raspunsuri.sincer mi as dorii sa reusesc singura,adica am avut si perioade lungi fara nici o problema dar na acum in ultimul timp sunt mai rau ca niciodata.azi o sa mi pun muzica sa dansez prin casa,de obicei asta ma relaxa in trecut foarte mult si de ceva timp n am mai facut nici asta.poate cine stie va fi un bun remediu🙂

  24. Alex
    January 22, 2013 at 20:30

    cu mare placere, fa ce faceai si inainte, nu te impiedica absolut nimeni !
    ps: draga jurnal, trimite-mi un mail, nu mai gasesc mailu tau, la fel si nr, ca am schimbat 3 telefoane pana acum si chiram vroiam sa mai stam la o barfa, am alt bb id.

  25. January 23, 2013 at 13:26

    Salut, dragilor! Aseara am aflat ca, si anume, cura de sunatoare pe care o fac cu pastilute de la Herbagetica are efecte neplacute asupra performantelor sexuale. Adica momentul finalizarii este amanat pe o perioada nedeterminata, functie de individ. Tot aseara, intr-un moment de tandrete imi intreb nevasta daca ma mai iubeste.
    Bineinteles ca da, spune ea, dar ce-ti venii, ma intreaba. Pai stii…uite…cum sa-ti spun…bla, bla, bla. Moment in care mi-a spus cele mai frumoase si linistitoare lucruri pe care le poate auzii un barbat de la sotia lui.
    In gandul meu…stai sa vezi ce te chinui pana imi dai si eu drumul🙂
    In concluzie, dragii mei, comunicarea este esentiala pentru noi, pentru linistea noastra, sufleteasca a anxiosilor si pentru stabilitatea relatiei de familie.
    Va pup pe toti si va urez liniste si pace.

  26. Rebe
    January 23, 2013 at 17:44

    costin,lucrul asta il am si eu sa mi intreb prietenul daca ma mai iubeste si asa este ca te linisteste cand auzi vb calde din partea celui de langa tine,mai rau este cand simti ca nici el nu te intelege si nu te poate linistii

    • Costin
      January 23, 2013 at 19:49

      rebe, ce s-ar alege de o relatie unde ambii protagonisti sunt anxiosi si depresivi? tind sa cred ca ar fi ca in “cascadorii rasului”, sau “cascadorii plansului”.

  27. Rebe
    January 23, 2013 at 19:59

    cascadorii plansului mai bine zis.totusi e bine ca inca ne mai suporta,eu ma gandesc mereu cata rabdare sa mai aiba si omul asta cu mine tinand cont ca noi locuim impreuna?!Doamne fereste sa fie doi oameni asa intr o relatie si sa mai si vb mereu numai despre asta:))

    • flo
      January 25, 2013 at 17:47

      Salut!eu sunt anxioasa, iar iubitul meu e un pic din toate(deprevis uneori, irascibil, anxios), si locuim impreuna.Si uneori daca lui ii e bine si mie mi se face rau…ii e rau si lui, si viceversa.Deci… foarte distractiv nu e, dar partea buna e ca ne intelegem unul pe altul si trecem peste starile astea mai proaste.

      • flo
        January 25, 2013 at 17:48

        scuze…depresiv

      • January 26, 2013 at 11:42

        Flo, ma bucur pentru voi ca in ciuda problemelor reusiti sa fiti inca impreuna. Asta ar trebuii sa fie un imbold pentru toti cei care de prea mult bine sau plictiseala se despart si apoi plang unul dupa celalalt, iar din lipsa orgoliului nu se reintorc unul la celalalt.
        Eu am mai spus ca sunt un caz fericit deoarece sotia mea ma iubeste neconditionat. Depresiv sau anxios, ea ma vrea langa ea orice ar fi.
        Voi 2 ar trebuii sa scrieti o carte care sa sune cam asa “Viata secreta a unui cuplu de anxiosi” sau ceva de genul…
        Va urez numai bine si sa fiti mereu impreuna sa va zutati reciproc.

  28. Rebe
    January 25, 2013 at 19:11

    este bine totusi ca reusiti sa treceti impreuna peste si nu ajungeti sa va certati din cauza

  29. flo
    January 26, 2013 at 13:28

    Hei merci pentru aprecieri Costin si Rebe!Sper sa fim toti bine in curand si anxietatea asta sa ramana in urma.Eu una nu stiu de ce m-am pricopsit cu ea, probabil am incercat sa tin prea multe in mine sa nu-i ranesc pe ceilalti,m-am gandit intai la altii si apoi la mine chiar daca ei greseau…si s-a intors impotriva mea acum.Voi aveti vreo idee despre ce v-a adus in situatia aceasta?

  30. Rebe
    January 27, 2013 at 11:31

    da flo si pe mine tot cam astea m au adus in starea asta plus lipsa de incredere in mine.si eu am incercat sa mi protejez parintii care trec printr o perioada foarte grea si cred ca si asta ma afectat intr o oarecare masura,vazundu i pe ei mereu suparati.si faptul ca m am inchis in mine eu o perioada de timp fiind plecata din tara,acolo neavand pe nimeni aproape cu care sa pot vb,caruia sa i zic ce am suflet cu toate ca eram cu prietenul meu nu puteam sa i zic lui chiar totul.din pacate la mine dureaza de mai bine de un an si pana acum m am controlat destul de bine cred eu dar de 2 sapt de cand am venit dintr o superba vacanta am cazut foarte rau si nici pana acum nu mi am revenit.maine o sa merg la psihiatru ,vreau sa aud si o parere specializata cu toate ca eu nu mi doresc sa iau pastile.am zile mai bune dar gheruta din stomac si fricile nu mi dau pace.asta e singurul lucru care efectiv ma doboara.stiu ca totul este in mine,in capul meu sunt constienta ca numai eu ma pot ajuta dar nu am mai reusit singura! sa aveti grija de voi!

    • Costin
      January 27, 2013 at 20:16

      Rebe, pastilele pe care probabil ti le va prescrie medicul psihiatru nu trebuie sa le ignori de tot. Informeaza-te inainte si vezi despre ce este vorba. Ce reactii adverse au si ce avantaje. Eu am luat pastile mai multi ani cu mici intreruperi si nu m-au afectat negativ cu nimic. Cata vreme le luam eram un om absolut normal, mancam normal, dormeam normal si nu stiam ce este ala un atac de panica sau stare depresiva. Absolut nimic.
      Atentie, medicul va trebuii sa fie atent la medicatia prescrisa, adica este posibil sa nu o nimereasca de prima oara. Asta depinde de tine sa vezi in cateva zile dupa ce le iei daca au vreun efect. in caz contrat le va schimba.
      Asa-zisi medici care prescriu cate 2-3 tipuri de medicamente odata nu sunt de incredere.
      Toate bune sa sa auzim doar de bine.

  31. Adi
    January 27, 2013 at 21:28

    salutare de la mare,
    costine, tu cu ceaiul acela faci ravagii🙂
    vad ca ati mutat sedinta aici.
    succese
    Adi

    • January 28, 2013 at 06:46

      Da, uite, uneori sunt si eu in masura sa mai dau sfaturi, nu doar sa primesc si ma bucur ca o pot face. Pentru mine pastilele cu sunatoare sunt benefice pana la un punct(nu rezolva problema cu somnul, dar nu ma plang).
      Toate bune si pentru fiecare cate o minune!!!!🙂

      • Adi
        January 28, 2013 at 21:32

        🙂
        Ma bucur ca in decurs de 3 saptamani ai devenit din prada, vanator! Bravo!
        Ai o evolutie foarte misto si un tonus pe masura in ultima perioada!
        Hai succese,

        Eu
        PS: vreau sa vad mai multi urmand exemplul pozitiv al lui Costin

  32. flo
    January 29, 2013 at 07:42

    Rebe sa ne spui cum a fost la psihiatru.

  33. Rebe
    January 30, 2013 at 11:21

    am fost la psihiatru.mi a zis ca am depresie si anxietate.mi a recomandat sa fac terapie cognitiv comportamentala.mi a zis ca poate sa mi dea si pastile pt linistire eu avand mereu un gol in stomac,ca practic asta ma deranjeaza pe mine cel mai mult.mi a recomandat sport,sa merg la o sala,sper sa ajung sa fac sport deoarece eu am un serviciu destul de solicitanta stau 8 ore in picioare si imi este cam greu sa merg la sala dar vreau sa incerc mai ales ca am o sala chiar aproape de casa.in rest incerc sa lupt singura cu starile mele,sa nu ma mai gandesc mereu numai la rau.mai citesc pe net,mai citesc carti sper sa mi treaca pana la urma,de fapt trebuie sa mi treaca!e mai greu cu increderea in mine ca asta tot de mine tine dar sper sa reusesc.saptamana asta am fost mai bine sa zicem,adica nu am mai avut atat de intense starile. sa aveti grija de voi!

    • January 31, 2013 at 10:00

      Rebe, sportul este extrem de benefic. Am inrcat si eu. Alergam seara pe plaja cativa kilometri cand era mai cald afara.De cand este iarna am rarit-o bine.
      Dar sa stii ca dormeam mult mai bine cand faceam efort fizic.
      Mai stii ce pastile de linistire ti-a recomandat medicul psihiatru? Unele chiar te pot ajuta, fara a avea efecte adverse notabile.

      Toate bune si-o minune.

    • flo
      January 31, 2013 at 18:27

      Sigur toate astea te vor ajuta, putin cate putin fiecare.O sa vezi ca daca ai incredere va fi mai bine.Nu stiu daca esti o persoana credincioasa, dar eu citesc uneori Acatistul Sfantului Nectarie si ma ajuta, parca ma simt mai protejata.Poate incerci sa-l citesti o perioada zi de zi.Daca vei face terapie cognitiv comportamentala te rog sa revi cu cateva impresii, pentru ca ma gandesc si eu sa fac, dar inca nu am consultat un specialist.

  34. Rebe
    February 1, 2013 at 10:55

    costin,nu mi a dat nici un nume de pastile pt ca i am zis din start ca eu nu vreau sa iau.stiu ca sportul ajuta mult,la mine e mai greu sa l si practic datorita serviciului dar vreau sa mi fac timp sa merg la sala.flo mi am cumparat si eu acatistul sfantului nectarie pt ca am citit ca ajuta mult pt depresie si anxeitate dar spre rusine mea doar o data l am citit.o sa ma apuc sa l citesc pt ca am inteles ca ajuta,am citit pe forumuri povesti ale unor persoane care sustineau ca ia ajutat asta.nu stiu exact daca o sa fac terapie,unde am fost eu pot sa ajung decat de 2 ori pe luna insa mi as dorii sa fac.poti sa cauti pe net sa vezi despre ce e vorba cu terapia asta si poti face si acasa.trebuie doar sa ti notezi tu anumite lucruri.

    • February 1, 2013 at 14:13

      Da, este foarte adevarat ca poti sa faci si terapie online, dar eu sunt cam sceptic in ceea ce priveste reusita acestei metode. Niste pastilute sa te ajute sa iti revigoreze sistemul nervos ar trebuii sa iei, macar ceva naturist (am mai zis eu despre pastilele cu sunatoare care au un rol antidepresiv foarte bun), daca nu doresti sa le iei pe cele alopate.
      Mersul la sala este o solutie buna, dar tot mai eficient este sportul in aer liber.
      Incearca sa iei si Omega3, sunt extraordinare pentru organism si pentru sistemul nervos.

      Pace tie si in gand mereu o bucurie.

  35. Francesca
    February 2, 2013 at 17:32

    Buna tuturor….da…si eu sunt anxioasa de 1 an..mi-e teama sa nu lesin…da…asta e frica mea cea mai mare,am noiduli tiroidieni ,marti merg la control.Am fost de 2 sapt. la psihiatru deoarece nu ma simteam bine..am ras impreuna cu medicul de frumoasa mea tulburare care ma stapaneste pana dupa-amiaza,iar catre seara se potoleste,si mi-a recomandat Remotiv(extract de sunatoare).Astept sa-si faca efectul,am inteles ca dureaza 2 saptamani….deci se apropie termenul si sunt convinsa ca-mi voi reveni 100%.Cel mai mult ma supara un soi de ameteli,nici nu stiu daca sunt reale si am cateodata stari de lesin.Desi imi spun des ca nu voi lesina ..ca sunt sanatoasa….frica ca sunt ff bolnava si voi cadea ma asupreste….desi incerc din rasputeri sa-mi scot asta din cap.In rest sunt o femeie extrem de pozitiva,eu sunt cea care le imbarbatez pe toate,chiar si atunci cand sunt infricata pot sa glumesc cu mine…si sa sper ca va veni ziua cand temerile mele vor fi demult uitate.Intr-adevar ,te gandesti mai tot timpul ca o boala iti da aceste senzatii si cauti in disperare o boala de care sa te agheti.Am 39 de ani si o menopauza “frumoasa” incununata de noduli tiroidieni…si??asta este ….va trece in curand…pentru ca imi doresc enoooorm de mult…sanatate multa dragilor……daca nu ar fi ameteala asta…..le-as pune la punct pe “celelalte”stari mult mai usor…va tzuk…

    • flo
      February 2, 2013 at 21:08

      Buna!Francesca m-am regasit in tot ce ai scris.Si eu pe la inceputul anxietatii mele, acum cam 2 ani, cautam o boala, si am gasit noduli tiroidieni.Dar in cazul meu nu erau deloc motiv de ingrijorare si nici sursa starilor mele.Ca si tine sunt fericita, optimista, iubesc viata dar nu stiu de ce ma supara anxietatea asta.Cateodata mi se intampla sa am o zi excelenta(azi a fost o asa zi), dupa ce cu o zi in urma am fost daramata, si nu stiu ce sa mai inteleg…De ameteli nici nu mai zic, cred ca am de vreo 5 feluri diferite.Dar cu toate astea nu imi pierd speranta ca toate astea vor ramane in urma, imi pare doar rau ca uneori cat as lupta cu mine sunt si zile sau momente pierdute, pentru ca din cauza starilor urate nu le pot trai din plin.

  36. Rebe
    February 2, 2013 at 19:21

    costin,pastilele care mi le ai recomandat tu o sa le iau ca mi a mai zis cineva de ele ca sunt bune.m am simtit mai bine oarecum zilele astea.am putut sa mi mai controlez din frici dar golul din stomac e mereu cu mine.as vrea sa fac sport in aer liber dar este cam rece acum si sa alerg imi este frica de caini iar eu stau departe de parcul din orasul meu si prin alte parti sunt caini.

  37. Francesca
    February 3, 2013 at 08:43

    Buna Flo…ai urmat vreun tratament?

    • flo
      February 3, 2013 at 09:32

      Doar Persen Forte, Sedatif PC si ceai de sunatoare…din cand in cand.Dar in prezent sunt pusa in fata deciziei de a schimba domiciliul si locul de munca in alta tara, si ma gandesc daca ma voi putea descurca cu anxietatea si toate schimbarile fara nici un tratament.Vreau sa cantaresc bine decizia si mi-am propus sa consult si un psiholog sa vad ce imi recomanda.Eu inca nu am copii si ma gandesc ca daca incep un tratament poate imi va fi greu sa renunt cand voi vrea sa raman insarcinata.Din acest motiv incerc inca sa rezolv fara pastile.Tu spui ca iei Remotiv…te ajuta?De cat timp il iei si in ce doze?

      • Francesca
        February 3, 2013 at 12:29

        Flo…maine sunt 2 sapt. de cand le iau….se instaleaza efectul abia dupa 2 sapt. de tratament….vreau sa cred ca de maine zilele mele vor fi cu mai mult soare…o sa te tin curent….medicul a spus ca e extract pur de sunatoare si are mare incredere in ele….iau o pastila dimineata si una seara..remotiv 250…o zi senina

  38. Alex
    February 4, 2013 at 22:39

    motivatia puternica invinge orice tratament !!🙂

  39. Rebe
    February 6, 2013 at 18:28

    Usor de zis,greu de facut!🙂

  40. flo
    February 7, 2013 at 17:52

    Ce mai faceti zilele astea?🙂

  41. Francesca
    February 8, 2013 at 06:26

    Neata….se asterne iarna din nou….si primavara se lasa din nou asteptata….iar noi suntem pe drumul cel bun…ne acceptam asa cum suntem si mergem inainte….ce gand pozitiv “ma framanta”???…ca sunt pe calea cea buna!!!Va tzuk…

  42. Rebe
    February 8, 2013 at 17:19

    eu sunt binisor adica tot cu goluletul meu din stomac si cu starile triste.incerc sa nu le mai iau in seama,sa nu mi mai pese de ele ca oricum momentan alta solutie nu am. voi cum va mai simtiti?

  43. Francesca
    February 9, 2013 at 08:54

    …Rebe….umple goluletul cu ceva …starile triste sa fie vesele….iata solutia ce nu o aveai….spune-mi ca merge…Flo….cum esti????

    • flo
      February 9, 2013 at 16:09

      Pot sa zic ca binisor.Oricum pe mine de obicei starile urate nu ma tin niciodata de dimineata pana noaptea, am doar o perioada din zi mai urata, apoi trag de mine si imi revin cat de cat.Am inceput sa merg la psiholog, pentru ca vreau sa am mult mai multe zile bune. Poate ca nu voi mai fi niciodata chiar asa fara griji ca inainte de anxietate, dar macar vreau sa fiu in cea mai buna forma posibila.

  44. Andreea
    February 9, 2013 at 14:37

    Buna, dragii mei! Si eu sunt tot in aceeasi situatie ca si voi. De la o simpla durere de rinichi am facut o anxietate de toata frumusetea pentru ca m-am speriat foarte tare. Inca de mica am fost extrem de atenta cu sanatatea mea, dar acum parca mi-a luat cineva mintile. Tind sa cred ca sunt ipohondra. Ma apuca frica, tremuratul si toate celalalte simptome. Reusesc sa ma calmez, apoi ma apuca frica iar, gandindu-ma sa nu am iar starile astea de rau. Stiu ca totul depinde mine, dar…voi cum reusiti sa va calmati? Nu as vrea sa iau pastile. Am luat Sedativ PC. Am stat si m-am gandit: acesta anxietate cred ca a existat inca din copilarie, cand tin minte ca aveam simptome asemanatoare. Cand parintii ma lasau la bunici, plangeam, nu mancam, tremuram, imi era tare rau. Apoi am crescut, imi e tare greu cand ajung in locuri noi pana ma adaptez, ma apuca o frica groaznica. Ma gandesc sa nu patesc ceva, daca patesc nu e nimeni cu mine ( asta daca sunt singura). Mama mea a suferit si ea de anxietate si depresie, a facut si atacuri de panica si a fost la psihiatru 5 ai de zile. Si i-a zis ca trebuie sa ia si pastile, dar totul depinde de ea. Nu poti lua toata viata pastile. Trebuie schimbat si modul de gandire. Voi ati reusit? Astept niste pareri daca treceti prin ce trec si eu.

  45. Gaby
    February 10, 2013 at 09:07

    Am revenit am fost internat la psihiatrie kt timp am stat acolo mam simtit bine si ink 3 zile akasa dupoa ce mam externat tratamentul akolo a fost rivotril de 0.5 de 2 ori pe zi si perfuzii cu glucoza….dupa alea 3 zile dp ce am ajuns akasa au reinceput simptomele (tratamentul meu fiind doar de un rivotril de 0.5 seara) nu pot sa spun k am toate starile dinainte am ramas doar cu o stare frumoasa de sufocare……pe 15 febr. trebuie sa ma duc inapoi la doctorita sai spun ca tratamentul nusi mai prea face efectul am noroc k pot dormi seara in rest stare de agitatie continua pt k nu pot respira calumea..cateodata am niste nervi si o putere demi vine sa omor pe cineva..dar ma calmez…..chiar nu stiu ce sa ma mai fa…am fost pana si la cineva care mia deschis cartea mia zis k am farmece facute….si mia zis din start k dak nu ajungeam la spital dadeam coltzu…mia zis k peste 2 puncte o sa scap de asta habar nam ce inseamna asta…..nu stiu ce sa ma mai fac..sunt intrun chin continu….

  46. Gaby
    February 10, 2013 at 09:08

    apropo Diagnosticul a fost Depresie Severa :((

  47. Francesca
    February 11, 2013 at 13:56

    …raspunsul e in mainile voastre…cautati cauza REALA si incet debarasativa de ea…sportul ajuta ENOOOORM de mult si gandurile pozitive,Gabi…incearca REMOTIV250,mergi la psihiatrie la un consult….bafta….o sa fie totul bine …in sfarsit am revenit la normalitate….va tzuk

    • flo
      February 11, 2013 at 21:40

      Francesca ma bucur pentru tine.Si eu sunt pe un drum bun, si sper ca toti sa fiti in curand daca cumva inca nu sunteti.

  48. Rebe
    February 12, 2013 at 10:27

    si eu sper sa fiu pe drumul cel bun,dragii mei cu toate ca la mine apare aproape zilnic mai ales goluletul:).sportul ajuta asa zice toata lumea si gandirea pozitiva dar cu ea este cel mai greu.asta trebuie invatata ceea ce pt noi anxiosii este destul de greu pt ca mereu vedem lucrurile gri.nu stiu daca vom scapa cu adevarat de ea vreodata,cred ca de fiecare data intr un moment mai greu vor aparea starile.eu inca ma lupt cu ea,imi este foarte greu sa am incredere in mine probabil ca asta imi pleaca de undeva din copilarie.ma bucur pt tine francesca si pt tine flo ca ati reusit,ma bucur cand vad oameni care chiar pot depasi asta singuri fara ajutorul nimanui ci gasesc puterea in ei. Va pup!

  49. Francesca
    February 12, 2013 at 13:09

    Rebe…tocmai i-ai ordonat creierului comanda…”vad totul gri, nu am sa-mi revin”etc….ia incear sa schimbi comanda,asterne pe o foaie pozitivele…si incearca sa vezi ce iese….ai incredere totala in tine,joaca-te cu gandurile tale si schimba comanda….incearca sa le spui cantand …poate te si razi nitel…de tine….Anxietatea NU E O BOALAAAAAAA….chiar nu e….o inchipuire….punem ramasag ca iti revi,incet, incet zi de zi….perseverezi…vei vedea….hai sa radem de noi….decat sa rada altii,nu????ce zici…te bagi?

  50. Francesca
    February 12, 2013 at 13:11

    Flo,Gabi,Rebe…fete sau baieti?

    • flo
      February 13, 2013 at 06:08

      F🙂

  51. Gaby
    February 12, 2013 at 17:31

    Eu sunt baiat….vineri trb sa ma duc la psihiatru k ma chemat pe 15….o sai spun k la mine rivotril nu mai are efect..desi in spital avea….

  52. Gaby
    February 12, 2013 at 17:33

    am fost si eu din curiozitate sa mi se deschida cartea ….mia zis k imi este facut de cineva….k o sa scap peste 2 puncte de despresie…..nuj ce inseamna asta….si k dak nu ajungeam la spital mia aratat in Sf Scriptura k aveam crucea in spate…adik muream…sa fie oare adevarat|?

  53. Francesca
    February 12, 2013 at 20:35

    Gabi nu crede astfel de lucruri….ele te vor afunda mai tare…..cheia e ;la tine….ai credinta in Dumnezeu,nu in vrajitoare…

  54. Gaby
    February 12, 2013 at 20:43

    nuj ce sa fac sa scap de fiorul asta din piept .si de nodul din gat kre ma sufoca si tot asa o stare de emotie am si in gat……si bataile inimii se accelereaza cand trag aer in piept pt k odata ce trag aer simt si emotia si pulsul creste….e foarte urat :((

  55. Francesca
    February 12, 2013 at 20:50

    La endocrinologie ai fost????Ce varsta ai?..te inteleg,am trecut prin asta,dar m-am autosugestionat fff mult,trebuie sa muncesti cu tine,sigur porneste de undeva teama asta,multe,dar multe ganduri pozitive,nu le lasa pe cele negative sa bantuie,intrerupele,cauta ceva util de facut,exercitii de respiratie din burta,nu din piept,socializeaza si ia fiecare minut ca un nou inceput bun….Totul e in mintea ta,ce comanzi aia primesti…..schimba comenzile….

  56. Rebe
    February 12, 2013 at 23:38

    eu sunt fata,francesca iti multumesc mult pt gandurile bune.azi nu prea am fost bine deloc.mai mai ca ma apuca plansul pe la servici dar m am controlat ca deh nu aveam cum sa mi vina sa plang din senin.ma faceam de ras.gandesti foarte bine si ma bucur mult ca ai reusit sa treci peste.eu ma lupt deja de mai bine de un an cu ea si usor usor trebuie sa reusesc.Gaby imi pare nespus de rau prin ceea ce treci,imi dau seama cum trebuie sa ti fie dar vorba francescai nu trebuie sa crezi in astfel de lucuri,ai incredere in dumezeu ca vei reusi sa treci peste si cum zicea si ea autosugestia incearca singur fara pastile.puterea sta in noi si in gandirea noastra!sunt sigura ca esti tanar si ai toata viata inainte,nu trebuie sa te afunzi si mai rau in starile astea.iesi cu prietenii,fa un sport ocupa ti timpul nu sta acasa sa te gandesti numai la starile astea nenorocite! Aveti grija de voi!

  57. February 13, 2013 at 09:51

    Dupa o perioada in care am fost absent dintre voi am revenit si eu. Ma bucur pentru cei dintre voi care ati reusit sa scapati de acest chin si totodata as vrea sa ii spun lui Gaby ca si eu am suferit de depresie severa si psihiatrul meu mi-a recomandat un medicament care a facut ca totul sa dispara in 5 zile. Se numeste Zoloft, este foarte cunoscut si des utilizat. Recunosc faptul ca atunci cand il luam eram alt om. Nu tu depresie, nu tu anxietate…nimic…totul disparuse ca prin farmec, dar am ramas cu un sentiment de ipohondrie care de multe ori declansaza starile de frica si depresie. Deci, lasa vrajitoarele ca nu fac decat sa te curete de bani si mergi din nou la medic sa-ti dea alt tratament. Apoi cand te vei simtii mai bine…incepe si lucreaza cu tine. Fii mai optimist rezolva-ti treburile lasate nerezolvate si fii mandru de tine ca ai reusit. Usor, usor vei vedea ca viata ta va revenii la normal.
    Aaa!!! si sa nu uit. Gaseste-ti o fata frate. Dragostea este anihilatorul depresiei si aliatul tau cel mai valoros. Schimba dominanta, adica axeaza-te pe un scop precis si fa orice sa-l realizezi. Ceva tangibil,pentru tine. De exemplu pentru inceput instaleaza-ti pe computer un joc de strategie, ceva care iti pune mintea la contributie, ceva ce-ti place si lasa-te in voia lui. Vei vedea cum se schimba dominanta chiar si pentru putin timp. Apoi fa acest lucru cu ceva cu adevarat important pentru tine.

    Succes si astept vesti de la tine, iar pentru voi restul toate bune si-o minune!!!

  58. Alex
    February 13, 2013 at 12:07

    total de acord, eu asa am reusit sa depasesc singur starile care nu le suportam, desi eram sub tratament, m-am indragostit de o tipa si nici macar nu stia ca sufar de asa ceva, drept dovada ca am putut reveni la normal. Marea mea problema e cand stau la birou si ma plictisesc, nu am ce face, nu suport sa stau locului.. de fel sunt o persoana foarte activa, efectiv ma ia de cap daca stau fara sa fac nimic, stand la pc, citind diferite chestii. O sa merg la un psih. pentru o indrumare un fel de a gandi diferit, zic eu in cazul in care m-as plictisi🙂 in rest, nu e ceva rau !! cred ca unii dintre noi am uitat ca unele stari le aveam si inainte numai ca nu confundam starea de rau cu panica, era rau si atat, nu gandeam mai departe, nu ne panicam, cam asta-i toata filosofia anxietatii parerea mea, o teama profunda ce s-a declansat candva si traim cu gandul, analizam ca se poate declansa iar, dar nu constientizam de multe ori faptul ca e greu sa ne mai sperie😉 totul e controlabil si uneori este un simplu suspans, o simpla emotie, o simpla teama cauzata de gandul ca daca, poate… DAR nu se va mai intampla niciodata asta e clar, numai daca vrem noi sa adancim asta, e clar ! Cand aud persoane ‘asa ceva nu se trateaza’, aiurea… o zi placuta tuturor !🙂

    • February 13, 2013 at 14:28

      Alex, eu am o teorie in ceea ce priveste starea de teama si mai apoi panica. Totul incepe de la niste stimuli pe care creierul nostru ii interpreteaza gresit si survine starea de teama. Apoi, pentru ca suntem mai ipohondrii ne agravam singuri teama pana la o stare anxioasa de toata frumusetea…de aici mai este un pas pana la atacul de panica propriu-zis. Cata vreme ne simtim bine, suntem odihniti si nu avem o situatie care sa provoace starea anxioasa lucrurile merg bine. Am stat uneori si m-am gandit…in caz de vreo situatie neprevazuta, exemplu, moartea cuiva drag sau un accident sau o pierdere materiala importanta sau a job-ului oare cum am gestiona-o? Noi abia reusim sa ne gestionam starile de zi cu zi fara interventia acestor factori distructivi. Ma intreb oare ce ne facem in aceste situatii, Cedam asa usor? Ganditi-va si voi.
      La fel ca si Alex sunt o pesoana activa si nu prea imi prieste statul la birou. Norocul me ca am mai mult teren la servici si asta ma tine in priza.
      Succes tuturor si s-auzim de bine….si sa nu uit…cate o minune pentru fiecare.

  59. Gaby
    February 13, 2013 at 15:35

    am 19 ani.Am facut tot setul de analize…inclusiv endocrinologie au iesit bune(torida perfecta si suprarenale)…..RMN la cap cu substanta de contrast unde a iesit in limite normale doar k nam sinusurile frontale,ecografii(unde mia gasit gastrita antrala si bila lenesa),raza plamani ok.am suflat si intrun aparat unde la fel a iesit ok…….in spital miau dat rivotril de 0.5 dimineata cu o perfuzie cu glucoza si B-uri..si tot rivotril de 0.5 seara de la kre incepusem sa ma simt mai bn……knd ies pe afara de ex knd ies de la scoala pot respira mai bn…cand ajung acasa iar incep sa ma sufoc plus fioru ala.si tahicardie sinusala(knd merge pe strada park am un motoras in mine,in repaus am puls 90 .iar knd merg sare 100 desi inima este ok)

  60. Gaby
    February 13, 2013 at 15:36

    scuzati greselile

  61. Gaby
    February 13, 2013 at 15:55

    si ink ceva am cateodata o stare de nervi imi vine parca sa distrug ceva😀 si o putere care nu stiu de unde apare///

  62. Gaby
    February 13, 2013 at 16:11

    ma scuzati dar tot imi vine niste idei cum sa explic mai bn starea de sufocare…e ca atunci ca si cand lucrezi la ceva vrei sa termini cat mai repede si te enervezi foarte tare si simti ca te sufoci(din gat),pa langa asta mai am si senzatia ca si cum mas abtine sa plang, tin in mine. plus k eu la depresia asta vorbeam cu oamenii,chiar mai si radeam…… pe mine ceea ce ma deranjat si ma deranjeaza sunt simptomele fizice

  63. Alex
    February 13, 2013 at 18:08

    esti in stadiul de inceput, probabil simti nevoia sa vorbesti, sa fii inteles, sa te victimizezi, este absolut normal, si ce iti doresti probabil este ca cineva sa te inteleaga pe deplin🙂 dupa cum ai observat, nu e in neregula absolut nimic cu tine, esti sanatos tun, acuma trebuie sa inveti sa te controlezi usor usor, o sa vezi ca pe parcurs nu o sa mai fie niciodata ca la inceput, din ce in ce mai bine, ba chiar o sa si uiti, o sa ai perioade bune, nu te grabi ! esti prea speriat acuma si este normal😉
    @Costin, hehehe.. ai dreptate, noroc cu munca de teren, ca altfel sincer nici eu nu stiu ce as face, din pct asta de vedere, sunt norocos cu jobul, cat despre faptul daca s-ar intampla ceva nasol, sa stii ca m-am gandit si eu, si am ajuns la concluzia ca ai depasi chiar cu bine orice fel de eveniment, pentru ca esti mai puternic si reusesti sa-ti stapanesti emotiile, chiar daca apare o stare de anxietate, mai mult de atat ce poate fi ? gandeste-te ca sunt alte persoane care nu s-au confruntat niciodata cu emotii puternice, incontrolabile😉 asa ca, sa speram ca nu o sa fie, dar sunt inevitabile… in cele din urma va fi ok si suntem niste persoane puternice, asta e clar ! garantez🙂

    • February 14, 2013 at 11:24

      Sa stii ca tu ai dreptate Alex. Un amic mi-a spus o treaba care m-a pus pe ganduri. Uneori anxietatea se declansaza din cauza ca pe o perioada lunga din viata individul nu a experimentat emotii puternice de nici un fel. La un moment dat a fost pus in situatia in care creierul sau, nefiind capabil sa gestioneze o stare noua in mod repetat si puternica in acelas timp, a clacat. Ce spui tu are sens, si anume ca noi suntem obisnuiti cu emotiile puternice, in speta negative, ceea ce ne face mai rezistenti stiind la ce sa ne asteptam.
      Cei se intampla lui Gaby nu este deloc bine si normal in procesul de vindecare, avand in vedere ca a fost si la psihiatru si internat si toate cele. Medicul respectiv nu i-a nimerit tratamentul. Rivotril este in special bun la cei care au epilepsie, ori Gaby nu are asa ceva. Lui ii trebuie un antidepresiv puternic gen Zoloft, Cipralex sau Prozac din gama celor noi de tip SSRI. IMAO sau cele Triciclice sunt mai vechi si cu reactii adverse mai multe. Pana nu isi va revenii putin din spaima si din tensiune nici un psiholog nu va putea lucra cu el si sunt sigur ca fara un psiholog nu va reusii dacat cu greu. Deci, Gaby gaseste alt spital, alt psihiatru si ai incredere ca totul va fii bine ca si noi am trecut prin asta.
      Spre exemplu Zoloft te ajuta si cu starile maniacale pe care spui ca le ai cand iti vine sa spargi tot in jurul tau.
      Succes si sa ne auzim sanatosi si voiosi.

      P.S. ..si pentru fiecare cate o minune…asa de la mine.

  64. Alex
    February 14, 2013 at 12:06

    pare egoist, dar oricat de dramatica ar fi situatia, noi am pune pe primul loc anxietatea si suntem obisnuiti cu ea, adica incercam sa ne revenim sa fim la normal, linistiti, nu pot spune ca vom zambi pe urma, dar macar vom fi linistiti, vom aprecia, vom fi calmi si asa mai departe, deci nu vad o problema !🙂 eu sunt un puturos, un lenes, de multe ori spun ca ma afund o perioada in acest subiect sa trec peste definitiv, dar uit mereu, de ce ? ca imi e bine de multe ori si nu imi pasa😉 concluzie: suntem sanatosi, e doar un simplu joc al mintii ! va salut

  65. February 14, 2013 at 13:51

    Exact, un joc al mintii la care noi luam parte fara sa vrem. Nu este in avantajul nostru, dar nu avem de ales. Trebuie sa luptam cu propria minte
    Trist dar adevarat.

  66. Alex
    February 14, 2013 at 20:22

    nu e o lupta, e o joaca banala si simpla;) uneori chiar e simplu, cel putin ma simt atat de bine incat nu constientizez de ce dramatizez uneori si mereu stiu ca o sa fiu bine, indiferent ce stare am, intr-adevar, plictiseala nu e prietenul nostru ! asta e clar, asta pentru ca ne-am antrenat creierul mereu sa fie ocupat.

  67. Gaby
    February 15, 2013 at 16:46

    a mai luat cineva Finlepsin pentru anxietate?????

  68. Rebe
    February 16, 2013 at 15:08

    gaby eu zic sa nu mai iei atatea pastile.incearca tu singur sa iesi din starea asta.o persoana apropriata mie a suferit de depresie severa,a stat ca si tine internata in spital,nu putea iesi singura din casa a fost groaznic prin ceea ce a trecut si crede ma ca intr o zi singura sa hotarat ca nu are sens sa se mai indoape cu atatea medicamente si de atunci au trecut mai bine de 15 de ani si este foarte bine,plina de viata,optimista nu a mai avut absolut nici o problema,deci poti si tu singur sa reusesti fara sa mai iei atatea pastile.mai bine incearca ceva de la plafar ca a zis costin de niste pastilute.nu poti sa fi toata viata ta dependent de pastile mai ales ca esti foarte tanar.ai grija de tine si de sanatatea ta nu mai abuza atata de pastile.eu sunt mai bine sau vreau sa fiu cel putin,incerc sa nu mai stau mereu ca gandul ca se pot intampla numai rele pt ca pe astea o sa le si atragem daca suntem pesimisti.eu nu am luat nici o pastila si crede ma ca am avut momente grele si ca si tine sunt si eu tot tanara dar imi impun mie sa fiu tare sa nu ma las doborata de asa zisele ganduri si prostii care ne trec noua prin cap.usor usor vei fi si tu mai bine dar fa ceva in acest sens,iesi distreaza te,bucura te de viata ca e frumoasa si pt noi anxiosii asa cum e,trebuie sa ne bucuram ca n fond boala asta noastra nici macar nu e o boala ci doar inchipuirea noastra. ai grija de tine si lasa pastilele!

  69. Rebe
    February 16, 2013 at 15:12

    alex si costin aveti dreptate si cu munca.eu m am gandit ca mi sa accentuat anxietatea si datorita muncii deoarece eu fac acelasi lucuru in fiecare zi.lucrez la banda la una din fabricile de masini de la noi din tara ceea e groaznic mai ales ca nu ai efectiv ce sa faci altceva decat sa stai toata ziua si ti faci numai ganduri in cap.cred ca si de aici mi au plecat starile pt ca este o munca de rutina in care nu ti folosesti capul ci mainile.acum m am mai obisnuit dar este greu sa faci acelasi lucru in fiecare zi si sa stai mereu sa te gandesti numai la prostii.costin daca mai intri pe aici sa mi zici si mie exact cum se numesc pastilutele de la plafar pe care le ai luat tu

  70. Andreea
    February 16, 2013 at 16:06

    La voi cand se declanseaza aceste stari? Va ganditi la ceva anume? Am observat ca la mine se declanseaza cand ma gandesc la moartea unei persoane dragi, sau la despartire, sau cand ma gandesc ca am fosrte multa treaba si nu o sa duc totul la bun sfarsit..imi e tare frica. Cum as putea sa opresc toate aceste ganduri? Pana la urma toate acestea, probabil, or sa se intample si imi e foarte frica de cum voi reactiona atunci….:(

  71. Rebe
    February 16, 2013 at 16:39

    andreea la fel se declanseaza si la mine.acelasi ganduri le am si eu.cand am fost la psiholog si i am povestit despre gandurile astea mi a zis sa traiesc prezentul sa incerc sa nu ma mai gandesc la moartea bunicii mele ca eu la asta ma gandesc si o iubesc enorm.si mie imi este groaznic de frica cum voi reactiona atunci dar trebuie sa ne bucuram de momentele petrecute cu cei dragi in prezent ca in fond asta conteaza si toti suntem facuti sa trecem prin pierderea persoanelor dragi.buna intrebarea ta cum sa opresti gandurile astea.eu nu am gasit pana acum raspunsul dar in ultimul timp fara sa mi dau seama cred nu au mai aparut atat de des gandurile astea.ocupa ti timpul cu ceva,sa ai mereu o ocupatie si usor usor sunt convinsa ca ele se vor diminua

  72. Andreea
    February 16, 2013 at 16:42

    Eu reactionez foarte urat cand ma gandesc ca mama mea ar putea pati ceva sau cand ma gandesc ca m-as putea desparti de prietenul meu, la care tin enorm. Imi fac in cap tot felul de scenarii, si asa ma apuca. Acum un an eram cu totul alta persoana, nu imi pot da seama cum a avut loc schimbarea asta.

  73. Rebe
    February 16, 2013 at 17:55

    la fel mi se intampla si mie.exact ca si tine si eu imi fac numai scenarii prin cap.nici eu nu mi explic cum mi sa declansat asta.probabil la un moment dat sa intamplat ceva,o emotie mai puternica sau un soc mai puternic si asta le au declansat,trebuie sa fim optimiste si sa ne bucuram de prezent pt ca ei sunt inca langa noi si vor mai fi pt mult timp de acum inainte. eu asa incerc sa ma incurajez si de multe ori imi iese:)

    • February 19, 2013 at 09:58

      Rebe,pastilutele sunt produse naturiste pe baza de sunatoare. Ori Remotiv ori Antidepresivul de la Herbagetica sau ceva asemanator de la alt producator. Din cate am citit eu cantitatea sau concentratia minima de extract de sunatoare nu trebuie sa fie mai mica de 450-500 mg pe zi. Acum nu stiu cat este maxim ca nu scrie nicaieri, dar din prospect recomandarea zilnica este cam tot atat. Eu am optat pentru Antidepresiv-ul de la Herbagetica si starea mea sa imbunatatit cam cu 50%. Mi-a mai spus medicul de familie si de Omega 3 ca ar fii excelent in situatiile de genul asta. Eu il iau, dar nu de mult, ca atare nu pot sa va spun cat de eficace este.
      Andreea, depresia in sine este formata numai din ganduri si totul pleaca de la ganduri negative. Este foarte adevarat ca nu trebuie decat sa te gandesti la ceva negativ, ca totul sa ia o turnura negativa. Toti patim la fel. Impartasind asta cu voi acum deja ma simt mult mai bine.

      Toate bune si-o minune…tuturor.

  74. Rebe
    March 1, 2013 at 09:30

    mersi costin.mi am luat si eu omega 3 si la fel ca si tine le iau de cateva zile deci nu pot sa mi dau seama exact daca fac bine sau nu.eu cel putin am incetat sa ma mai plang in stanga si n dreapta de starile mele.le tin pentru mine,nu mai vb despre ele pt ca imi dau seama ca si asa cei din jurul meu nu ma pot ajuta cu mare lucru pt ca nu inteleg ceea ce am.deci ma bucur ca cel putin nu mi mai plang atata de mila mereu.si am fost si mai bine oarecum exceptand ziua asta cand mamei mele ia fost rau si imediat mi a aparut golul in stomac.e nasol rau cand la orice lucru care pt noi e mai grav gata hop si starea asta.Va doresc o primavara frumoasa tuturor si sa ne bucuram si noi de soare si liniste sufleteasca!

  75. March 1, 2013 at 14:10

    Cei dragi tie trebuie sa stie prin ce treci. Trebuie sa le spui tu. Si mai mult decat atat, tie iti va face bine sa te destainui cuiva la care tii. Cel mai rau lucru este sa ti pentru tine ceea ce ti se intampla si sa te confrunti singura cu asta. Singuratatea ne adanceste si mai tare starea.
    Te-ai gandit vreodata de ce comunici cu cei de pe acest blog? Pentru ca ai nevoie si pentru ca cei de aici te inteleg mai mult ca ceilalti.
    Toate bune si-o minune…

  76. Rebe
    March 2, 2013 at 15:44

    ideea este ca m am inchis foarte mult in mine si imi este greu sa mai ies din carapacea asta.am avut o singura izbucnire la mama cand i am plas foooaarrrteee mult si saraca nu mai stia ce sa mi zica.in general asa eu sunt bine sau ma rog vreau sa cred ca sunt mai bine.la mine e problema cu pesimismul si lipsa de incredere in mine.astea m au dus pe mine in starile astea cu care ma confrunt de mai bine de an.pt astea am nevoie de un psiholog,am mers la doi dar fara nici un rezultat si sincer acum nici nu prea dispun de prea multi bani,

  77. March 6, 2013 at 07:54

    pesimismul ne caracterizeaza pe toti cei de aici. si eu ma straduiesc sa fiu mai pozitiv si de multe ori nu prea reusesc. Dar asta nu ma face sa renunt. Trebuie sa gasesti psihologul potrivit pentru tine, cred eu.

    Toate bune si-o minune.

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: