Home > jurnal de anxios > Jurnalul unui anxios – 1000 de vizitatori

Jurnalul unui anxios – 1000 de vizitatori

Da. O mie de vizitatori au pasit pe acest blog in cele cateva luni de existenta. Aceasta desi, in total, pe acest blog n-au fost postate mai mult de douazeci si ceva de articole iar de ceva vreme n-a fost actualizat cu continut de calitate.

Oricum, tin sa multumesc tuturor celor care au vizitat blogul anxiosilor si sper ca cele gasite aici v-au ajutat in lupta cu depresia si anxietatea.

Dar, pentru ca imi dau seama ca depresia si anxietatea sunt un fenomen de masa, promit ca voi reveni cu articole si voi continua povestea mea, voi relata lupta cu anxietatea si metodele prin care am reusit sa inving aceasta pacoste.

M-ar ajuta foarte mult daca as avea mai multe feed-back-uri din partea voastra pentru a sti ce anume sa punctez in articolele viitoare. Pe de alta parte, astept comentariile voastre si chiar articole in care sa impartasiti din impresiile si lupta voastra cu depresia. Le voi publica cu placere pe acest blog si, daca ne vom intalni promit sa dau o bere. Ar fi frumos sa transformam acest blog intr-o comunitate a celor care au aceasta problema, intr-un forum de discutii si solutii pentru depresie si anxietate. Eu am si avantajul ca voi putea sa redau periodic sfaturi din partea unui reputat psiholog, specialist in depresia anxioasa, profesor doctor si specializat in tehnici de terapie dintre cele mai noi si mai eficiente.

Da, solutia pentru a putea scapa de anxietate este sfatul unui psiholog bun, unul dedicat. Din propria experienta va impartasesc ca este foarte greu de gasit asa ceva. Tot din propria experienta va spun ca, pentru ca terapia sa functioneze, trebuie sa faceti echipa cu psihologul vostru, sa-i acordati incredere. Evident, conditia e sa gasiti pe cineva demn de incredere.

Dar despre psihologi si anxietate voi reveni.

Va astept in continuare pe jurnalul unui anxios pentru ca va vor astepta aici multe surprize placute. Anunt in premiera ca lucrez la o carte cu acelasi nume, ajutat de domnul profesor despre care va povesteam. multe dintre articolele scrise aici se vor regasi si in viitoarea carte.

Asadar, daca aveti intrebari, sfaturi, sugestii, va astept comentariile cu drag.

  1. October 8, 2011 at 18:14

    Ma bucur pentru tine, ca ai depasit starea de depresie. sa dea Dumnezeu sa fii ferit in continuare de situatii grele.
    bafta multa sa ai si lucrand la carte si la blog!

  2. Alex
    November 12, 2011 at 02:39

    ti-as recomanda sa postezi despre Linden Method, e un tip care si-a dedicat mult timp in ceea ce priveste tulburarile anxioase, depresia… eu unul personal, sunt de parere ca trebuie doar sa ai incredere in tine sa depasesti momentul si sa-ti gasesti o ocupatie, motivatie, pe urma totul revine la normal, nu trebuie impulsionata negativitatea, asta e clar ! ps: tot nu ai lasat o adresa de e-mail de contact, de a tine legatura 🙂 da-mi un mail ceva..

  3. Cristi
    December 20, 2011 at 10:51

    Am descoperit recent blogul dar vreau sa spun ca l-am adaugat la favorites si am de gand sa il citesc constant.M-ar ajuta daca ai putea sa imi recomanzi un psihoterapeut bun daca stii. Multumesc

  4. January 3, 2012 at 13:35

    Un an bun si frumos sa ai!
    La multi ani!

  5. Maria
    January 9, 2012 at 00:12

    Cristi, iti recomand eu un psihoterapeut! E cel care, printre sentimente si sumare evenimente de viata expuse pe blog, face trimiteri la invataturi traditionale universale si metode de terapie moderniste. E cel care, din mandrie si orgoliu excesiv, a vrut sa demonstreze cuiva/tuturor ca este special. E o persona (jung) care vrea sa fie doar o persoana, deoarece s-a saturat de mastile autoimpuse. E un individ care risca sa-si piarda identitatea pentru ca nu-l mai reprezinta.E un om cu constiinta mortii experimentata. Pe el ti-l recomand! Si eu tot de el am nevoie…

    • January 9, 2012 at 00:25

      Interesant comentariu, Maria. Interesant si in acelasi timp deosebit… touche 🙂

  6. Maria
    January 9, 2012 at 17:58

    “Touché” e cauzat de intuitie si sensibilitate vs ratiune si sentiment. Ma intreb de ce nu ai mai postat nimic din septembrie, cu toate ca, demonii inca-ti mai dau tarcoale. Inca mai ai nevoie de ei, deoarece scopul pentru care i-ai chemat nu este atins….

    • January 9, 2012 at 20:25

      Maria, ma bucur ca mi-ai raspuns. Si, in acelasi timp ma bucur ca incerci sa ma provoci. 🙂 Da, demonii n-au plecat insa cred ca am incercat sa nu-i trezesc. Am incercat sa evit sa ma mai gandesc la anxietate sau, pur si simplu, am putea sa denumi totul procastinare. Ceea ce ma bucur e ca am reusit sa ajut cativa oameni care s-au nimerit pe acest blog. Cativa mi-au devenit amici de discutii telefonice sau pe mail. Am considerat acest blog ca un episod din seria “da mai departe”. E drept ca nu m-am asteptat sa fie peste 3600 de vizitatori in doar cateva luni. Imi dau seama ca depresia si anxietatea e un fenomen de masa asa ca a devenit un motiv destul de bun de a continua proiectul si de a duce mai departe munca in acest blog. Imi place profunzimea mesajelor tale si imi place cum scrii. E drept, putin cam filosofic, dar cine are urechi de auzit… Esti invitata mea sa postezi pe blog daca vrei. Eu unul chiar as vrea:)…

  7. Maria
    January 10, 2012 at 11:13

    Da, te provoc, si am s-o fac ori de cate ori imi vei permite, astfel incat vei fi tentat sa crezi ca am ceva personal cu tine sau cu viziunea ta despre lume. In fond, n-am nimic cu nimeni, doar ca, la mine functioneaza din plin o anxietate bazala care dezvolta o trasatura conflictuala, un fel de program care se activeaza in momentul in care sunt expuse ideologii, fapte, senzatii si sentimente pe care, involuntar, simt nevoia sa le demontez. Pe scurt, sunt genul de persoana care tinde sa demonstreze ca orice moneda are doua fatete si ca, oricate similitudini, corespondente sau deosebiri exista intre ele, forta care actioneaza miscarea monedei este direct proportionala cu capacitatea/dorinta individului superior de a-si trasa propriul spatiu, propriile-i limite, propriile reguli in virtutea carora isi permite sa incalce/depaseasca regulile universale. Toate aceste actiuni deriva din nevoia de a evada din rutina care macina, sau din revolta impotriva conditiei umane.
    Din cadrul tau de referinta lipseste mama. Amintesti de comportamentul indezirabil al unui tata, de sotie, fetita si socrii, de psihologi competenti/incompetenti, de colaboratori, parteneri, profesori universitari, afaceristi, medici si prieteni. Dar mama, unde-i mama?

    • January 10, 2012 at 13:58

      Maria, ridic manusa aruncata de tine, asa ca pregateste-te de debate:). Doar ca, in virtutea unei “lupte” ideologice echitabile, pot spune ca esti in avantaj. Tu stii totul, sau aproape totul despre mine, pe cand eu nimic. Povesteste-mi despre anxietatea cu care te lupti. Care sunt motivele si mecanismele acesteia?
      Pe de alta parte, nici n-am incercat vreodata sa pozez in depozitarul adevarului absolut. Nici nu mai cred in logica aristotelica si in principiul tertului exclus. Cred ca atunci cand vrbim despre mecanismele psihologice si de gandire putem vorbi despre logica tertului inclus si anume nu discutam numai in termenii de “adevar” si “fals”, ci si in posibilitatea existentei unui “posibil adevarat” sau “posibil fals”, nu doar in nuante de alb si negru, ci mai mult de o zona gri in care identitatea adevarului ideologic difera de la invidid la individ fara a-i afecta esenta sa. Prin urmare, imi pare rau sa te dezamagesc, insa nu prea ai ce demonta. Ai putea demonta o constructie ideologica care isi revendica in totalitate tratarea unei anumite problematici insa va fi greu sa demontezi o contructie care trateaza doar o parte a problemei fara a exclude posibilitatea existentei contrariului. Sper ca am fost destul de explicit chiar daca am avut formulari mai tehnice.
      In privinta analizei facute asupra cadrului meu de referinta, ceea ce am scris anterior se aplica fara exceptie. Am tratat doar parti ale problemei mele, fara sa fac incursiuni in aspecte care nu aveau legatura cu aceasta sau pe care le consideram ca atare. Am incercat sa explic contextul aparitiei cauzei, fara a fi nici freudian, nici specialist in psihologie atavica. Am precizat in nenumarate randuri ca nu sunt specialist in domeniu, chiar daca a inceput sa ma pasioneze, si nici nu am pretentia ca am facut o analiza corecta. Am scris ce am considerat important si suficient descriptiv pentru a contura cadrul anxietatii si depresiei in cauza.
      Asa ca iti arunc si eu manusa. Fii demonul care ma ataca si care imi completeaza lacunele ideologice si, inca odata, lansez invitatia de a scrie pe blog care sta in “pending” din mesajul anterior.
      🙂

  8. Maria
    January 10, 2012 at 20:16

    Astazi,intr-un cabinet individual, un scaun care nu se plia si nu scartaia era ocupat de o individa inbuibata cu antianxiolitice si antidepresive. De cealalta parte a masutei, intr-un scaun care nu se plia si nu scartaia, o alta individa nota / desena floricele intr-un carnetel. Cine sunt eu?

    • January 10, 2012 at 20:22

      As putea pune pariu ca ai talent la desen … sau poate ma insel si-ti plac doar scaunele confortabile… iti place sa fii inconjurata intr-o aura de mister 🙂

  9. Maria
    January 10, 2012 at 20:29

    Ramasag pe berea de care amintesti intr-unul dintre articole?

    • January 10, 2012 at 20:36

      una buna, de bruxelles, triple… 😉 e buna.

  10. Maria
    January 10, 2012 at 21:02

    1. Hmm, misterioasa, ….de unde ideea?
    2.Toate art postate pe blog au un sg autor ;am urmarit stilul. De ce vrei o completare?

    • January 10, 2012 at 21:05

      2. poate ca este nevoie. E din ciclul “da mai departe”, remember? ma gandesc doar ca experiente similare ar putea ajuta mai multa lumea. Era o provocare lansata de mine. Poate fi si un blog colectiv, nu doar unul individual.
      1. Misterioasa? era doar o constatare derivata din mesajele tale. Lansezi provocari, idei apoi le lasi in aer…

  11. Maria
    January 10, 2012 at 21:29

    2. Si carei persoane I-ai mai facut oferta?
    1. Touché! Obscura, alunecoasa, interiorizata, machiavelica, egoista, cinica. Off! Inca lucrez la mine..
    3. Esti ok. Ai o baza pozitiva, e drept, cam fisurata, pe cuvant de anonim.
    Eu scriu. E drept ca mai rar. Unele dintre art circula déjà. Ideea e ca scriu despre mine, adica despre filosofiile, prejudecatile, sistemul meu de valori. Raportez totul la cum cred eu ca tb sa functioneze oamenii. In fapt, nu-i nimic gresit…. experimentez terapia scrisului, dar stii si tu despre puterea cuvantului, asa ca am retineri.

    • January 10, 2012 at 21:37

      1. Scriu din clasa intai, insa din 1998 meseria mea pentru multi ani a fost sa scriu. Ti-am facut oferta pentru ca imi place cum scrii – pe cuvant de anonim ;). Nu e putin lucru sa-ti spun asta mai ales ca am instruit cateva generatii in ale scrisului 🙂
      2. Te-ai caracterizat foarte bine. As putea sa mai adaug eu cateva insa mai tarziu… Pariez pe inca o bere ca ai omis si tu cateva, ascunse in trementum misterium pe care il contruiesti
      3. Da-mi mai multe detalii de anonim… chiar ma intereseaza. Apropos, inca nu mi-ai spus daca dau sau iau berea…
      Mi-ar placea sa citesc unele articole de-ale tale, pari o persoana interesanta.
      Sper sa nu te sperii ca insist sa te exteriorizezi. Fac si eu acelasi joc la care am fost provocat:)

  12. Your dear friend, Alex :)
    January 10, 2012 at 21:34

    🙂 Va distrati ? pare interesant pe aici, dar totusi altii au de invatat/completat documente la ora asta din pacate. Maria spune-ne si noua despre tine, mai multe detalii.

    • January 10, 2012 at 21:39

      Salut Alex,

      Da, se pare ca s-au incins spiritele pe aici. 🙂 Si altii au de invatat;) S-au trezit la batranete sa faca a doua facultate… deh, daca au baut cerneala cand erau mici…

  13. Your dear friend, Alex :)
    January 10, 2012 at 21:42

    :)) observ.. Mare greseala sa incerci sa studiezi cu telefonul si laptopul langa tine 😀 Nu ma pot abtine sa nu citesc, totusi Maria pare sa aiba un stil aparte si as fi curios sa citesc si eu ceva.. in rest, toate bune ?

    • January 10, 2012 at 21:47

      Da Alex! Toate sunt bune. Sper ca si la tine totul e ok. Multumesc pentru mesajele de anul nou insa am uitat telefonul de pe Vodafone in alta localitate si-l recuperez abia peste vreo doua saptamani de asta nu ti-am putut raspunde. Da, Maria are un stil aparte si ma bucur ca s-a alaturat noua. Nu e nici o problema ca invat cu laptopul in brate, de fpat, invat folosing laptopul. De fapt, mai dau si refresh-uri la comentarii ca sa fiu sincer. Mai e mult pana la examene si, oricum ultima noapte inainte conteaza, asa a fost intotdeauna:D

  14. Maria
    January 10, 2012 at 21:54

    Din cate-mi amintesc esti adeptul teoriei care exclude posibilitatea existentei doar a doua nuante pe o paleta coloristica.. La tine albul si negrul nu se diferentiaza, ci se intrepatrund, iar din unificarea lor rezulta un gri. In conceptia ta nu exists limite, exista doar un melanj, un posibil alb, un posibil negru. Cert insa, ramane griul, opacitatea, neclarul. Potrivit acestei viziuni la care aderezi( referire la prima ta replica din ziua de azi), poate ai castigat pariul, sau poate ca nu.
    Anxiosule, sincer, sunt franta. Rogu-te , permite-mi sa am retrag….

    • January 10, 2012 at 22:01

      Chiar m-ai facut da rad. Este un polonez, numit Jan Łukasiewicz care a formulat teoria logicii polivalente, mai precis logica tertului inclus. Asa ca e teorie pura, bine fundamentata, nu doar un melanj. Oricum, sper ca ai inteles in esenta lui mesajul meu in care spuneam despre teoria tertului inclus. Oricum, aplicand aceasta teorie nu stiu daca am castigat sau pierdut pariul. Iti doresc o noapte linistita si somn usor, nu inainte de un ultim mesaj pe care il astept pe blog. Poate ceva mai consistent daca iti permite ora tarzie.

  15. Maria
    January 10, 2012 at 22:25

    Repet! Potrivit teoriei la care aderezi, totul e un melanj intre doua elemente. cel de-al treilea element devine o incertitudine, o posibilitate, un “poate “care permite sperantei sa se infiripe. Concluzia? Sunt cea ce-ti convine tie. Daca azi te satisface rolul de psihoterapeut, asta sunt. Maine, pot fi dependenta de antidepresive. Totusi, tine cont de faptul ca atunci cand sunt EU, desenez al naibii de bine.
    Sa ai o noapte buna!

    • January 10, 2012 at 22:30

      Iti doresc o noapte linistita! Multumesc pentru ziua de azi! Astept o zi la fel de plina maine. Noapte buna!

    • January 11, 2012 at 14:12

      Buna Maria,
      Cum ti-au iesit floricelele astazi? 🙂

  16. Maria
    January 11, 2012 at 17:17

    Buna seara,
    Parfumate!
    Tie cum ti-a fost azi?

    • January 11, 2012 at 17:22

      ok. M-am chinuit cu niste chestiuni tehnice. 🙂 Parfumate si nu desenate, deci:)

  17. Maria
    January 11, 2012 at 17:26

    Mda…chestiuni..sa inteleg ca tema centrala sunt florile mele?

    • January 11, 2012 at 17:31

      :)) e drept ca ai fost cam subtila cu raspunsul de ieri asa ca am ramas cu “picioarele adanc infipte in aer”, vorba maestrului Tutea. Chestiuni tehnice inseamnau un sistem de inregistrare audio a cursurilor pe care sa le ascult apoi in masina sau la un alt player. Incerc sa pacalesc putin cartea:)

  18. Maria
    January 11, 2012 at 17:53

    E vb despre trasaturile mele de character? Sau ale tale…fii Mai clar sau apasa pedala

    • January 11, 2012 at 17:56

      Era vorba despre “Intrigat, incitat, un pic recalcitrant si nerabdator”. Aici era partea cu obiectiunile. E bine ca, in sfarsit, am devenit la randul meu neclar. Invat repede se pare…

  19. Maria
    January 11, 2012 at 17:57

    Alea nu sunt caracteristici. Sunt doar stari de moment.

    • January 11, 2012 at 18:00

      Pentru a nu fi acuzat de diletantism, voi ceda si voi lasa dreptatea de partea specialistului tura asta 🙂 Ca stari de moment, da’, poate ai dreptate… Trec prin diverse stari care de care mai confuze uneori.

  20. Maria
    January 11, 2012 at 18:10

    …si revolta de moment, de unde pleaca? Daca doresti sa vb despre starile confuze, sunt aici. Suna ca naiba,asa-i? Imi pare rau… Daca te bulversez, ma retrag, cu scz de rigoare.

    • January 11, 2012 at 18:15

      Nu. Chiar imi face placere dialogul si nu-l consider timp pierdut. Sper ca nici tu. Starile de confuzie sunt ciudate si n-as putea sa identific o cauza. Desi sunt la varsta maturitatii, inca mai am preocupari adolescentine. Uneori ma enerveaza decalajul care exista intre proiectia mea despre mine si realitate, alteori sunt frustrat de faptul ca sunt la varsta la care idealuri de odinioara ar fi trebuit deja sa se inttalneasca cu realitate insa situatia nu sta deloc asa. In fine… pe undeva prin zona asta graviteaza starea mea de confuzie

  21. Maria
    January 11, 2012 at 18:33

    E vb despre Sinele tau ideal prefigurat in primii ani din viata(5), care nu corespunde cu Sinele real, cel reflectat in actiunile tale, in comportamentul, mediul profesional/personal in care traiesti. Probabil, la o anumita varsta ti-ai facut un scenariu despre propria-ti viata. S-ar putea ca rolul pe care ti l-ai dat in propriul scenariu, sa se diferentieze de rolul pe care ti-l atribuie cealalti. Daca esti la maturitate, ai senzatia ca timpul se imputineaza si ca nu mai poti face mari mutari. Asa ca, esti intr-o confuzie totala, Iar sentimentul de inutilitate, in astfel de cazuri, primeaza. Din cate inteleg, fetita ta are vreo 3anisori.. Alt element care-ti transmite(bineinteles ca-I un gand fals) ca esti iresponsabil deoarece nu ai fost capabil sa-I pregatesti o baza materiala stabila…. Sunt simple ipoteze care de obicei se pliaza pe astfel de trairi….. Ma rog, insa, sa nu traiesti o confuzie de roluri…ce varsta ai?

    • January 11, 2012 at 18:41

      Eu 33 de ani. Nu cred ca se impune iresponsabilitatea vis-a-vis de fetita. Chiar are toate conditiile, asigurare de studii, plus un apartament donat pentru atunci cand va ajunge la maturitate. Ai atins un subiect sensibil atunci cand ai spus ca rolul pe care mi-l atribui difera putin de rolul pe care mi-l confera ceilalti. Eu unul sunt contruit de felul acesta. Astept de regula confirmari ale propriilor actiuni sau inactiuni, confirmari care ma motiveaza sau, pe cale de consecinta, imi inhiba actiunile. Cat despre imaginea in ochii celorlalti, de multe ori cred ca e mai buna decat o percep eu despre mine. Uneori, sunt destul de exigent, chiar am tendinta de a crede ca nu ma ridic la statutul pe care mi-l confera ceilalti. alteori, prin comparatie cu alte persoane, ma simt frustrat si nerealizat. Chiar daca am o ocupatie si, uneori, chiar foarte bine platita, sunt momente in care ma preocupa intrebari de genul “ce ma voi face cand o sa fiu mare”. Cred ca sunt o persoana care se plistiseste repede, ma incita un proiect pana reusesc sa-l ating apoi devine banal.

      Cat despre lupta mea interioara cred ca e un razboi intre material si spiritual, intre dorinta mea idealista de odinioara de a ma desavarsi din punct de vedere spiritual si realitatea concreta care m-a facut sa fiu cumva dezradacinat si chiar “fara busola”

  22. Maria
    January 11, 2012 at 18:50

    Pai e simplu. E vb despre nevoile primare(piramida lui Maslow)pe care tu esti destul de abil sa le acoperi intr-un timp record, indifferent de schimbarile generate de factori perturbatori. Asa ca, iti da tarcoale nevoia de cunoastere, de autoactualizare. Asta insa, ca element collateral, naste monstrii. Plictiseala, rutina, nonsensul fac parte din tine creandu-ti nemultumiri si senzatii de banal, comun, simplist. Sfat| identification-ti o noua placere!

    • January 11, 2012 at 18:53

      Sau un nou tel de atins, ceva pe termen lung, care sa ma tina “in priza”. Ideea e ca uneori ai nevoie de lucruri imediate, de victorii de etapa care sa iti dea forta de a continua si confirmarile imediate de care ai nevoie.

  23. Maria
    January 11, 2012 at 19:01

    Deci nerabdarea este caracteristica … nu stare de moment. Te cunosti destul de bine! Atunci sa zicem ca te incadrezi in topologia introvertitului lucid, a inadaptatului. Glumesc..

    • January 11, 2012 at 19:10

      🙂 posibil. Da, recunosc, nerabdarea este unul dintre problemele mele cele mari. Incerc sa ma cunosc bine. Cred ca noi toti avem obligatia sa facem lucrul asta. Da, cred ca tipologia este bine identificata. 🙂 Povesteste-mi despre anxietatea ta bazala de care aminteai.

  24. Maria
    January 11, 2012 at 19:18

    Ete na! Ti-ai revenit! Acu’ intru eu la analiza? Pai da-mi motiv pertinent ptr care sa vreau. Ca de amoru’ artei n-o fac nici daca crap in secunda 2 .

    • January 11, 2012 at 19:28

      Eu ce motiv pertinent ti-am cerut? Cred ca n-ai nevoie de un motiv, pentru ca altfel nu erai aici. Daca ar fi insa sa identific un motiv pertinent, ar fi urmatorul: cred ca la randul tau incerci sa te regasesti, incercand sa-i cunosti pe ceilalti. Chiar daca nu sunt psiholog, consider ca sunt un fin analist, asa ca ti-as putea fi de ajutor. De amorul artei nu m-ar fi interesat, sincer sa fiu…

  25. Maria
    January 11, 2012 at 19:52

    Motivul ptr care sunt aici e urmatorul : din pura intamplare, tst pe google o sintagma, motorul m-a directionat catre art tau cu terapia cu apa. Mi-a placut! Atrasa de stilul narativ si de modul franc de exprimare, ca sa nu amintesc despre viziunea ta privind psihoterapia, am citit cam tot. Apoi, in mod total atipic mie, am lasat un comentariu. Crede-ma pe cuvant, cred ca e maxim a2a oara in viata cand fac asta. Asa ca, sunt aici printr-un sir de actiuni involuntare. Nici macar nu am cautat ceva despre psihologie. Asa ca, teoria coincidentelor se probeaza cu certitudine. Probabil, exista forte care actioneaza; captari de unde ale caror rezonanta fiinta umana nu e capabila sa le sesizeze/perceapa. Asta nu inseamna ca exista un prg care actioneaza dincolo de noi sau ca eu sau tu jucam roluri impuse de un destin bine trasat. Totul e extrem de simplu! Mi-a placut ce ai scris. M-am identificat cu multe…..exista o similitudine in modurile in care abordam problemele. Realist, franc, egocentric. Cam asta e..

    • January 11, 2012 at 20:01

      Exact ce spuneam si eu: iti place sa te recunosti in altii, o chestiune care imi place si mie. E drept, ca nici eu nu m-am gandit ca voi sta sa conversez in zeci de comentarii cu cineva. De obicei nu pierd timpul in felul asta, dovada si blogul acesta abandonat. Insa m-a atras la randu-mi modul tau de abordare, misterios si incitant in acelasi timp, plin de eruditie si franc. Total de acord cu teoria concidentelor expusa de tine. Si totusi, increderea in propria persoana vor avea mult de suferit stiind ca n-am avut capacitatea de persuasiune sa te conving sa povestesti despre anxietatea ta bazala. Asta cu atat mai mult cu cat stiu ca vrei sa faci acest lucru chiar daca n-o recunosti “de amorul artei”

  26. Maria
    January 11, 2012 at 20:10

    Mda, persuasivule nu prea vb despre mine. Nu cred ca-mi place rolul de subiect. E o tampenie, stiu! Chair eu vb despre interiorizare, cand cunosc efectele benefice ale unei comunicari eficiente…. As incadra acest tip de comportament la “Asa nu!”
    Intrebare? D c te intereseaza psihicul uman?

  27. Maria
    January 11, 2012 at 20:55

    Asta nu- I o metoda de coercitie, cel mult iti poti enerva interlocutorul. In fapt, cred ca nu exista nimic demn de semnalat la mine. Sunt simpla, duc o viata banala, caut sa-mi satisfac niste placeri umane… De ce as vb despre mine? Bineinteles ca am frici, angoase, depresii generate de stresul cotidian. Bineinteles ca vreau Mai mult de la mine, de la viata… Bineinteles c-am scopuri, objective pe care le fixed doar din dorinta de a ma automotiva sa merg mai departe,.bineinteles ca atunci cand n-am probleme, le inventez doar ca sa simt ca exist, bineinteles ca ma revolt impotriva conditiei umane, a individului incapabil sa se bucure de lucruri marunte, a celui ce nu intelege ca doar prezentul conteaza etc. dar cine nu le are? Cu ce am diferentiez eu? De ce as centra reflectoarele pe mine ? Nu-s speciala si nici diferita. In fond, suntem atat de asemanatori si suferim ptr ca vrem unicitate. De aceea, daca observi, cam toti avem aceleasi scopuri, doar metode, tehnicile le care le utilizam pt atingerea telurilor, ne difentiaza.

    • January 11, 2012 at 21:06

      Mult timp ti-a luat pentru acest mesaj… Aproape pun pune pariu ca ai sters unele lucruri dupa ce initial ai avut tendinta de a le scrie. Cat, despre enervarea interlocutorului, uneori functioneaza, alteori o fac fara intentie. Nu era vorba despre faptul ca esti sau nu speciala. Cu totii suntem cumva speciali si cu totii ne afundam si ne ingropam in banalitate. Era pur si simplu vorba despre “share”. Despre acel “da mai departe” despre care am mai vorbit. Este vorba despre faptul ca uneori a povesti, a scrie despre tine e un mod de a afla cum gandesti in realitate, un mod a autoprovocare si un mod de a reusi sa “golesti ceasca” pentru a pune in ea altceva sau mai mult. Despre asta e vorba. Iar faptul ca te-am provocat a fost un “payback” pentru modul in care m-ai provocat la randul tau. Mie imi face bine conversatia. Mai ales ca sunt destul de putine persoane care pot sustine un asemenea dialog. Cel putin eu cunosc destul de putine sau aproape deloc. De asta am incercat sa te “secatuiesc” pentru ca ai ceva de oferit spre deosebire de multi altii. Nu e nimic ascuns in demersul meu, e un joc pe care mintile noastre se pare ca il plac. Iar cum cotidianul plin de banalitate nu-ti ofera prea multe provocari de acest gen, am incercat sa profit de el. Sper ca n-am fost foarte abrupt in explicatie.

  28. Maria
    January 11, 2012 at 21:18

    Ti-am perceput intentia. De aceea am creionat viziunea umanista despre om, viata, destin, liber arbitru etc. pe care de fapt, de-alungul timpului, am adoptat-o. N-am sters nimic, pentru ca nu era nimic de sters, pe cuvant. Sau stai ca mint, de fapt, sterg intr-una : tst dupa un iPad care ma enerveaza de mor. E setat ca draku’ ..preia el initiative si tst ce vrea….Asa ca…. Mai sterg din cand in cand……

    • January 11, 2012 at 21:21

      Cunosc cum e cu ipad-ul :). Si pe mine ma enerveaza, de aceea scriu de pe laptop. E mai comod. Sper ca nu te deranjeaza intentia mea. Mi-ai promis cumva ca-mi arati niste articole de-ale tale?

  29. Maria
    January 11, 2012 at 21:34

    Taie ” promis”. In general, nu cad in capcana promisiunilor, deci sigur n-am promis niciun articol. Serious! De ce le vrei? Si prin ce modalitate pot ele ajunge la tine?

    • January 11, 2012 at 21:36

      De ce le vreau? cred ca nu e necesar sa raspund la intrebarea asta ca sa ai raspunsul. Spuneai ca unele dintre ele circula deja. Daca sunt online imi poti da linkul. Daca nu, poti sa mi le trimiti prin mail: jurnalulunuianxios@yahoo.com. Intr-adevar, nu ai promis nimic, dar am incercat si eu… 🙂

  30. Maria
    January 11, 2012 at 22:03

    Fii corect, Anxiosule! Nu le vrei spre a le face publice, desi vei sfarsi facand asta! Le vrei ptr tine, ptr a-ti satisface tu curiozitatea. Vrei sa stii mult mai mult, vrei tot, vrei o adresa de email, curiozitatea iti rontaie mintea. Vanatorul din tine are toate simturile ascutite…
    Te inteleg perfect! Empatizand la maxim, as putea spune ca in locul tau procedam la fel!
    Prin urmare, nu te condamn deloc.
    Articolele despre care-ti spuneam sunt scrise ca sa scap de gura unui prof. dr. univ. ( are 11 carti puablicate) care ma indemna intr-una sa scriu, impreuna cu un journalist, realizator de emisiuni tv., care are un ziar on. Acolo zac! Nu le-am scris ptr ca am simtit! Am facut-o sub presiune. Eu insa, nu le prea vad rostul… Piata e imbuibata de literatura de toate genurile, incat mi-e lehamite. am sa ti le dau…

    • January 11, 2012 at 22:12

      Am scapat din vedere un lucru. Daca cumva sunt obositor si agasant, spune-mi si voi actiona in consecinta. Sunt incisiv in abordare insa intentia mea nu e sa fiu agasant. sorry dar am simtit ca trebuie sa spun asta.

  31. Maria
    January 11, 2012 at 22:18

    Mai, nu am crede mai naiva decat sunt, ce naiba! Toate sunt fictive, exceptie ip-ul. Dar bagacios cum esti, cred ca nu-mi Mai ia mult, si vei afla singur tot. Risti sa am superi d c o faci, doar ptr a-ti demontra abilitatile si aptitudinile? Nu crezi ca elegant ar if fost sa nu-mi zici cat de mult ai scormonit? Gura Sparta!!

    • January 11, 2012 at 22:21

      N-am facut absolut nimic in sensul asta. Pe cuvant de cercetas:) Care ar mai fi farmecul?

  32. Your dear friend, Alex :)
    January 11, 2012 at 22:24

    Jocurile de cuvinte sunt foarte frumoase uneori, stimuleaza mintea foarte bine, DAR in cazul acesta isi cam pierde farmecul. Sunt o persoana mai directa uneori… acest blog a fost conceput pentru a da o speranta celorlalti ‘anxiosi’, a vedea lucrurile si din perspectiva altei persoane. Ideea este foarte simpla, spune-ne si noua Maria despre tine, care-i treaba cu tine ? sau iti place doar sa faci pe interesanta ? Cat despre discutia dintre voi 2, nu am nimic impotriva, foarte ok, comunicati, dar asa cum citesc si eu la randul meu acest blog, asa si altii si sunt sigur ca vor sa vada ceva mai util.

    • January 11, 2012 at 22:27

      Alex, te bagi pe un teren minat. Aici sar scantei dintr-o dezbatere intelectuala.

  33. Maria
    January 11, 2012 at 22:27

    Oky! Drept pedeapsa ai sa lasi toate datele tale incluzand nume prenume, profesie, ocupatie, domiciliu, stare civila etc. pe adresa de email pe care déjà o ai

  34. Your dear friend, Alex :)
    January 11, 2012 at 22:36

    oh well, iti voi da dreptate. O seara buna iti doresc.

  35. Maria
    January 11, 2012 at 22:37

    Simplu! Ca nu ai fost destul de abil sa-ti tii gura si sa nu spui ca deja ai depasit limitele impuse de mine. E normal, e vb despre spatiul intim al fiecarui individ. Pe scurt, curiozitatea ta e perfect inteleasa si scuzabila, dar nu-ti pot intelege reactia de infatuare. E ca si cum ai zice ” na! Ti-am facut-o! Dar probabil a venit ca un contratac la cele spuse de mine.
    Am aproape 50 ani

    • January 11, 2012 at 22:42

      Multi inainte. Chiar nu ma crezi cand spun ca habar n-am cine esti si chiar nu ma intereseaza in asa mare masura lucrul asta. Infatuare? Chiar n-am sesizat ca am alunecat pe latura asta. Imi cer scuze daca am fost infatuat si daca am reusit sa te deranjez. Esti mult mai tanara decat varsta pe care pretinzi ca o ai si ma refer aici la tineretea mintii. Dincolo de asta, chiar nu simt ca as fi incalcat vreo limita si nici nu cred ca o discutie pe care o pretind intelectuala si dezbatere de idei are limite. Doar cele pe care probabil le autoimpunem si nu le comunicam. Acum voi parea razgaiat. Te asigur ca nu sunt deloc asa.

  36. Maria
    January 11, 2012 at 22:52

    Bine! Perfect! Nu e vb de cine sunt eu. De fapt, putin importa asta. E vb doar de principii. Ma rog, poate am exagerat.
    Sfat: Fii attent la cuvinte…..ai scris “pertinzi” -denota in mod categoric ca nu crezi, deci ai alt scenariu in cap.

    • January 11, 2012 at 22:55

      Nu e vorba despre nici un scenariu, ce scenariu as putea avea? Apropos, ai mail. Mi-am facut “mea culpa”

    • January 11, 2012 at 22:59

      Poate si eu am exagerat putin. De fapt, cred ca am denaturat putin sensul discutiei initiale care era mult mai interesanta. Nu voiam decat sa te provoc sa scrii pe blog pentru ca imi placea cum scrii. Pe parcurs, mi-a placut stilul de comunicare si, cum sufar de lipsa de comunicare reala (de multe ori in realtiile sociale pot vorbi doar despre o forma de comunicare formala, in rest sunt cam introvertit) am concluzionat ca e momentul sa profit la maxim de un partener de dialog pe placul meu.

  37. Maria
    January 11, 2012 at 23:07

    Bine omule! Scz, poate am exagerat…. In fond, totul are un sens constructiv. E ok!
    Acum, permite- mi sa am retrag, e tarziu, nici nu stiu cand a trecut timpul. Sa ai o noapte linistita.

    • January 11, 2012 at 23:10

      Asa e. Cred ca si eu sunt putin obosit. A fost o zi destul de grea iar timpul a trecut foarte repede. O seara linistita si noapte buna. Multumesc!

    • January 12, 2012 at 18:15

      Buna Maria,

      cum ti-au iesit floricele astazi?:)

  38. January 12, 2012 at 19:09

    ok, multam’. dupa o zi cam lunga am ajuns si-mi spal mintea cu un film tampitel. Tu?

  39. January 12, 2012 at 19:22

    trei la ce-a de-a doua. se face carte, e la stat… en fin. Culmea e ca citeam un articol pe adevarul de azi: patru ponturi de la miliardarii care n-au terminat facultatea:))) asta, ca gluma

  40. Maria
    January 12, 2012 at 19:29

    E frumoasa viata de student. Lasa, o termini p’asta si Mai faci una. Tot va tb sa faci “altceva” decat ceea ce faci de obicei. Asa ca, o alta fac e ok. Si pe mine am batea gandul sa ma Mai inscriu la ceva. Dar abia am finalizat masterul asa ca…fac o pauza.

    • January 12, 2012 at 19:33

      Mda… culmea e ca patesc ca la prima. Dupa o perioada de entuziasm imi dau seama ca nu e ceea ce vreau. De fapt, daca stau sa ma analizez imi dau seama ca stiu foarte bine ce nu-mi doresc dar nu reusesc sa concretizez mental ceea ce-mi doresc. Eh, instabilitate emotionala si rationala. La naiba

  41. Maria
    January 12, 2012 at 19:42

    Vechile prb. Atunci nu-ti mai propune nimic. Lasa lucrurile sa vina de la sine. Poate asa iti iese. Esti speriat/stresat de sesiune. Stiu cum e! Dar aminteste-ti de perioada care urmeaza dupa…. cata bucurie ca ai trecut cu bine peste hop! Gandeste-te la momentele alea. Acum inveti/incerci sa inveti?

    • January 12, 2012 at 19:46

      Ar trebui, dar ma uit la tv de aiurea. Vesnicul “de maine” functioneaza perfect. Cat despre lucrurile de la sine, nu merge. Am planuri si le voi respecta. Ce vine de la sine peste e bine primit. Oricum, probabil ca sunt printre favoritii sortii. In cele mai grele momente, cand credeam ca nu e nici o sansa, aparea in ultim moment o situatie salvatoare care rezolva lucrurile mai bine decat as fi fact-o eu. Moira, charma, cosmosul se aliniaza. In fine, aberez frumos…

  42. Maria
    January 12, 2012 at 20:01

    Uff, ca naiba. Un gust amar si o frustrare. O parere de rau. O ciuda. O incercare de repozitionare. O panda si ….frica de a spune ceea vexant, frica de a fi interpretat gresit, ce vrei, ce-ai vrut. O re-tatonare. Azi am trecut prin stari alamabicate…de la furie pana la ….autocondamnare ca am fost incapabila sa gestionez o situatie…in apoi la furie.

    • January 12, 2012 at 20:06

      si ajunge… delete all. A fost o batalie care pe care si nervii au cedat la un moment dat

    • January 12, 2012 at 20:11

      LA logica am invatat ca una dintre metodele de a rezolva o dilema este fie sa iei dilema de coarne, fie sa treci printre coarnele dilemei. Got it?

  43. Maria
    January 12, 2012 at 20:13

    Aha, dar ghici ce-am facut..

  44. Maria
    January 12, 2012 at 20:20

    E na! asta-i buna! O presupusa activitate de-a mea, tocmai ti-a asurzit timpanele. Ai dreptul la trei variante.

    • January 12, 2012 at 20:23

      Iarasi ne intoarcem la teste? credeam ca am depasit de ieri etapa asta… nu stiu. Dar vorbeai despre “Un gust amar si o frustrare. O parere de rau. O ciuda. O incercare de repozitionare. O panda si ….frica de a spune ceea vexant, frica de a fi interpretat gresit, ce vrei, ce-ai vrut”. Probabil, daca e sa fiu analitic, ai facut ce m-ai acuzat pe mine ca as fi facut:)

  45. Maria
    January 12, 2012 at 20:25

    Bingo!

    • January 12, 2012 at 20:27

      ori ghiceam din prima, ori la lasam pagubas. Ti-am spus ca as fi fost bun de psiholog. Si, ce-ai descoperit? Ti-ai satisfacut orgoliul?

  46. Maria
    January 12, 2012 at 20:26

    Intreaba-ma cum am simt…

  47. Maria
    January 12, 2012 at 20:36

    Mai, te joci cu pozitia replicilor sau a luat-o tableta asta din loc… Tot apar, dispar sau se intercaleaza aiurea incat nu Mai vad ultima replica.
    Nu ma certa, omule! Am facut-o de teama. Daca vrei iti explic….

    • January 12, 2012 at 20:38

      sunt numai ochi si urechi. Nu ma joc cu pozitia. Am raspuns, apoi mi-ai spus sa te intreb cum te-ai simtit si te-am intrebat, probabil ca s-a facut refresh si a mai aparut si al doilea raspuns. So, ce-ai aflat? altceva decat ti-am spus?

  48. Maria
    January 12, 2012 at 20:48

    Intai fa-mi morala!

    • January 12, 2012 at 20:49

      nu. astept sa-ti faci morala singura. N-as putea fi la fel de dur. 🙂

  49. Maria
    January 12, 2012 at 21:04

    Is sa vedem cat de perspicace, abil, intuitiv esti tu in caracterizarea cuiva, plecand doar de la stilul de comunicare, vocab. utilizat, verosimilitatea evenim. relatate., modalitatea de a exterioriza continutul universului interior, concepte expuse etc. zii!

    • January 12, 2012 at 21:10

      Cred ca ai o problema. Incerci in permanenta sa disimulezi, sa te eschivezi cand te intreb despre tine, incercand sa focalizezi atentia asupra celorlalti. Am remarcat lucrul asta de la bun inceput. PRactici un fel de “scut” astfel in cadrul relatiilor cu altii? Sau doar iti place sa nu raspunzi la intrebari si sa intretii suspansul? Am spus ca as fi fost un bun psiholog, dar nu sunt plus ca merit ceva explicatii. Sau, ma rog, asa consider eu.

  50. Maria
    January 12, 2012 at 21:23

    De obicei ma focusez pe altcineva doar din dorinta de a-i demonstra ca este important, asa am fost educata. Propriile-mi principii ma indeamna sa ocup pozitia doi. Nu ma centrez pe mine, considerand ca poate, celalalt care vine in contact verbal/fizic cu mine, merita toata atentia mea. Intr-o relatie,iindiferent de tipul ei(personala/profesional a) plec de la Ideea(falsa uneori) ca important e sa offeri, nu sa plimesti! Bineinteles, reciprocitatea conteaza, dar prefer ca sa dau prima. Asa ca,obscuritatea de care ma tot acuzi e generata de bunul simt. Ca sa te convingi, fa o reeval. a celor discutate.

    • January 12, 2012 at 21:26

      O sa iau de buna explicatia. Eu am fost educat sa dau credit oamenilor pana la proba contrarie, desi mi-am luat-o pe cocoasa de multe ori din cauza acestui principiu. Plus ca, pentru ultima oara, ai evitat raspunsul 🙂 pe care, culmea, tot tu voiai sa-l dai

  51. Maria
    January 12, 2012 at 21:38

    Faci referire la ce am descoperit? Pai era vb tot de tine!!!! Ecuatia era cu o sg necunoscuta. Adica tot tu! Investigatia principala era tot a ta. Deci tot tu!!!! Prb le brodai pe toate prin preajma-ti. Despre ce vorbim aici??? Despre tine care vrei sa Fii, vrei sa stiii, vrei sa descoperi, vrei sa analizezi. Vrei primul loc!!! acuzele tale sunt nefondate. De unde pana unde umbra care zace pe mine, nu stiu! Am spus destule, nu??? Sau toate s-au regasit printre randuri. Tu ai nevoie de mister. D’aia il invoci intr-una. Auzi? Concret, te rog, indica misterul!

    • January 12, 2012 at 21:45

      mi se pare mie sau iarasi sesizez o unda de irascibilitate. Daca nu ti-ai dat seama, era vorba despre tine. In fine, ai reusit sa fii suficient de subtila in ultimul mesaj ca sa nu-i inteleg esenta. Repet ce am spus si ieri, daca te agaseaza discutia ii putem spune stop in orice moment. Chiar nu inteleg de ce acest dialog trebuie sa fie o batalie. Asa esti contruita sau e doar defularea unei persoane super-calculate in viata de zi cu zi care uneori vrea sa-si potenteze firea adevarata conflictuala pe care o tine intr-o latenta aflata sub presiune?

  52. January 12, 2012 at 22:31

    🙂 ma rog. hai sa punem punct istoriei asteia, mai ales ca si eu te consider o persoana draga mie. Chiar nu ma interesa daca ai fi cautat ceva, oricum n-am nimic de ascuns, chiar n-are importanta daca am cautat eu ceva. Sunt lucruri atat de lipsite de relevanta in contextul discutiilor incat cred ca am deviat pe o pista gresita.
    Oricum, la un moment dat va trebui sa ne vedem sa dai o bere. Nu uita ca am castigat pariul! 😉
    Da, de multe ori imi caut treaba ca sa raman singur. Stiu ca nu e corect fata de ceilalti, dar de multe ori vreau sa fiu cu mine insumi. Imi place alteritatea insa atat cat ii permit eu sa interactioneze cu mine. As putea fi considerat un inadaptat, nu stiu, si chiar daca as fi nu stiu sa cataloghez cu exactitate daca este vorba despre o calitate sau un defect.
    Incerc sa fac totul sa ma gasesc pe mine insumi si uneori imi dau seama ca ma pierd printre atatia altii pe care incerc sa-i copiez pentru ca ii apreciez, printre altii pe care ii imit instinctual, printre altii pe care ii urasc dar intru in lumea lor ca sa pot juca dupa acelasi reguli.
    Imi dau seama ca timpul trece si, cred ca in proportie foarte mare traiesc vietile altora si pe a mea o las uitata undeva in latenta. Nu sunt un sociopat sau un sociofob insa simt de multe ori nevoia de a ma proteja de ce-mi ofera lumea si simt, de asemenea, uneori nevoia de a pune frana, de a inceta sa ofer lumii mai mult decat imi ofera ea mie.

  53. Maria
    January 12, 2012 at 22:41

    Scurt! La tine evolueaza din plin un complex de inferioritate. Cred ca stii despre ce vb. daca nu, documenteaza-te. Citeste A.Adler. Sau daca vrei… te pot ajuta. Dar(repet!,)vei dori sa ma trimiti …numai sa scapi, vei crede ca-ti sunt dusman. De obicei, obiectivitatea nu e acceptata de client. Doare!

    • January 12, 2012 at 22:43

      Nu vreau sa te trimit nicaieri, mai ales ca e terapie gratis (sic!). Da. Pot fi de acord cu diagnosticul pus. Accept ajutorul.Solutii?

  54. Maria
    January 12, 2012 at 22:59

    Ei pe naiba gratis!!! Am cont la BRD! De obicei, sedinta e 1mil, dar ptr tine, special,2mil!!! Glumesc, omule!
    De ce esti de accord cu diagn?
    Solution… Oricat me-am stradui, prin interm scrisului mare lucru nu se schimba, sau poate, dar e nevoie de mult timp. Si apoi, stii si tu ca mesajele verbale scrise differs de cele orale. In scris, se utiliz un alt tip de vocab, cel Mai….. periat un pic. . Un alt impediment ar fi ca eu nu am putea obtine observation relevante, deoarece imi lipsesc informatiile generate de nonverbal si paraverbal. Data fiind si distanta dintre judete, parca tot se ingusteaza. Dar… Exista tel. Asa ca, daca esti de accord si daca, terapeutul la care mergi in present, e de accord, ne ramane tel. Nu am Mai incercat acest tip de consiliere cu o persoana straina, Asa ca nu stiu ce-mi iese…

    • January 12, 2012 at 23:06

      nu mai merg la terapeut. teoretic sunt vindecat, cel putin asa mi s-a comunicat. Am ramas buni prieteni si ne vedem des insa la cate un ceai. E drept ca ma simt mai bine, de fapt, foarte bine, doar ca a interesanta abordarea ta si, cat ai scris mesajul am cautat ceva despre Alfred Adler si am cittit vreo 10 pagini dintr-un referat depre personalitatea complezenta si despre complexul de inferioritate de care spuneai. Regasesc o parte din caracteristicile acestei tipologii, mai precis cea referitoare la teama de esec care uneori imi inhiba actiunile si inactiunile. De acord sa vorbim la telefon. Am insa o curiozitate: de ce o faci? De ce pierzi noptile ca sa vorbesti cu mine desi sunt convins ca ai o multime de alte preocupari si de ce mi-ai oferi consiliere. Nu ca nu sunt recunoscator pentru asta. Sunt un burete care vreau sa absorb cat mai mult, insa sunt doar curios (de parca spun ceva nou!!!). Eu simt ca exista o afinitate conturata deja… Apropos, poti sa-mi trimiti numarul de telefon pe mailul de pe care ti-am scris, asta daca mesajul asta nu te va enerva atat de tare incat sa declini oferta.

  55. January 12, 2012 at 23:27

    sau doar “touche”, ca sa fie ciclul complet. 🙂 hai sa spunem ca e din ciclul “da mai departe”. Stiu ca sunt cazuri disperate. Ai incercat vreodata sa practici hipnoza? sa stii ca functioneaza foarte bine. Dupa sesiune, voi pune pe blog cateva exercitii de autohipnoza pentru cei care au nevoie de asta. E si pentrumine o provocare “terapia prin telefon”. O sa ma abtin sa nu zambesc la primul telefon.

  56. Maria
    January 12, 2012 at 23:43

    Ti-am scris ceva despre hipnoza… Despre vocea care se adreseaza inconstientului, Adica cea cu inflexiuni calde, unduioase, melodioasa. E utilizata in viata indragostitilor, in special in rel intime. Pondereaza naravasul, salbaticul din noi. Vocea rece, egala, pe ton radical se adreseaza constientului care impuse, Adica se adreseaza Eu-lui social. Banuiesc ca stii asta daca lucrii ca si consultant.ziceam ca ti-am scris asta sau despre asta(hipnoza)apoi cand am cautat raspunsul tau, am constatat ca, de fapt, nu am apasat pe post comment… Cred ca-s obosita…

    • January 12, 2012 at 23:46

      nu era nimic despre hipnoza, insa cunosc destul de multe despre si am experimentat din ambele posturi. Cred si eu ca esti obosita. e aproape ora 2. IArasi am pierdut notiunea timpului. Interesanta aceasta categorie numita timp. Uneori zece minute trec atat de greu, alteori…

  57. Maria
    January 12, 2012 at 23:55

    Nu Mai, acu, ca raspuns la intrebarea ta despre hipnoza, iti scrisesem, dar nu am dat send, crezand insa, ca am dat. La o verificare, am obs ca nici macar nu trimisesem, Asa ca am rescris. Ce te-aapucat cu apple? E bun sfatul, dar ce-ti veni… Ai facut o corespondent a intre faptul ca am apple si sfatul dat sau cum a lucrat creierul?.

  58. January 13, 2012 at 00:11

    oki. Ramane sa ne auzim maine la 16,30. N-am primit insa nici un mail. Cred ca e cazul sa ne retragem pentru ca e foarte tarziu. Multumesc si o noapte linistita.

  59. Maria
    January 13, 2012 at 00:14

    Noapte buna ! Unde-i Alex, azi n-a avut placere a sa ne onoreze…zii multa sanatate d la mine.

    • January 13, 2012 at 00:16

      ai reusit sa ma faci sa rad. Iti doresc si eu un zambet inainte de culcare si nu uita sa-mi trimiti mailul. Astept ziua de maine cu un sentiment ciudat…

    • January 13, 2012 at 00:18

      Iar daca nu vine zambetul, iti dau un banc despre sentimentul de inferioritate: “- Doctore, sotia mea are un complex de inferioritate.

      Ce trebuie sa fac ca sa nu si-l piarda?”

  60. Rebe
    January 9, 2013 at 17:25

    salutare!! in primul rand felicitari pt acest blog si pt ca ai reusit sa scapi de pacostea asta de asa zisa boala…eu ma lupt cu ea de mai bine de un an, am mers si la 2 psihologi insa fara rezultate prea vizibile,adica mai deloc! cea mai mare temere a mea este sa nu mi pierd persoanele dragi,lucru asta ma obsedeaza plus lipsa de incredere in mine accentuata chiar m au facut sa cad cred eu intr o depresie. am 25 de ani si imi doresc enorm sa ma pot bucura de viata iar,sa zambesc sa ma bucur de lucurile marunte. uneori mie mai bine incat imi zic ca gata am scapat dar apare din nou. sincer nu stiu ce as putea sa mai fac,la psihiatru inca nu cred ca e cazul sa merg,adica sper sa reusesc de una singura si cu ajutorul lui Dumnezeu

    • Stu
      January 17, 2013 at 17:20

      Buna Rebe,
      Sunt de aceeasi varsta cu tine dar sufar de anxietate si depresie de foarte multi ani. Am incercat tratamente peste tratamente si cateva sedinte de psihoterapie (care nu mi-au adus vindecare ci m-au facut sa ma gandesc la niste lucruri din alt punct de vedere, cel al psihoterapeutului). Vreau sa iti propun ceva care pe mine m-a ajutat enorm.
      Incearca, intr-o zi in care esti mai libera, sa te gandesti la ceva care te face bucuroasa (ca de ex. ca ai langa tine o persoana draga). Trezeste-te dimineata si inainte de a te da jos din pat, gandeste-te la acel lucru. Spune in gand: “sunt fericita ca am alaturi de mine pe X” pana simti un pic de tot de bucurie. Apoi incepe-ti activitatea si cand ai un pic de timp repeta-ti cuvintele pana apare acea stare de bucurie. Incearca asa pe tot parcursul zilei si mai ales cand simti ca ai o emotie negativa sau cand esti indiferenta. Ca sa nu uiti, poti face un semn pe oglinda,un sticky note sau orice altceva. Mai ales dimineata si seara trebuie sa te concentrezi. E putin greu dar fa asa toata ziua iar ziua urmatoare incearca din nou cu acelasi gand sau mai multe. Crede-ma ca daca incerci sa ai mereu in minte un gand pozitiv si o mica bucurie in suflet, anxietatea nu-ti mai poate controla viata. Toata lumea spune ca atunci cand ti-e frica de ceva sa-ti spui in gand “nu mi-e frica, nu mi-e frica” si dispare, dar sa fim seriosi, nu dispare decat temporar(in cel mai bun caz). Mie mi-a recomandat cineva sa fac asta o luna (nu 1-2 minute) si intr-adevar functioneaza. Depui un pic de efort la inceput dar MERITA. Lipsa de energie, depresia, anxietatea, atacurile de panica, furia, sentimentul de inferioritate au disparut. Le-am inlocuit cu speranta si bucurie. Doctorii mi-au prescris o duzina de medicamente de care m-am lasat greu; m-am lasat brusc de anumite pastile si era sa lesin pe strada cateva zile pana a trecut efectul pt ca devenisem dependenta. E totul de cum gandesti, cum te obisnuiesti sa te simti. Trebuie sa-ti repeti in minte pentru ca numai asa ajunge in subconstient si incepi sa crezi cu adevarat.
      Iti recomand si cartile “Disciplina Emotionala” de Charles C. Manz, “Forta gandirii pozitive” de Norman Vincent Peale si documentarul Secretul (“The Secret”-90 de minute, 2006). Sper sa nu va deranjeze ca m-am intins la vorba si sa considerati utile sfaturile. Eu chiar stiu cat de chinuitor sa traiesti cu problemele astea, sa ajungi sa ai probleme de sanatate mai serioase si sa nu faci nimic in viata din cauza lor , sa te consideri blestemat pe lumea asta – asa ca nu dau sfaturi ca sa ma aflu in treaba. Si, dupa ce am trecut prin multe momente grele si acum nu mai am probleme, vreau sa impartasesc si altora, sa-i ajut si pe altii sa ajunga la o liniste si o bucurie pe care cu greu o gasesti in ziua de azi. Mult succes!!!

  61. Stu
    January 17, 2013 at 17:28

    Asa am scapat de anxietate si depresie. M-am vindecat! Si cat timp resping gandurile si emotiile negative inlocuindu-le cu altele pozitive (in mod CONTINUU) ele nu au putere iar eu sunt asa cum imi doresc sa fiu!!

  62. Alex
    January 18, 2013 at 11:04

    mare adevar 🙂 asta este cea mai buna solutie in a depasi momentele critice, e clar ca momentan nu putem scapa definitiv, dar este in control, eu mereu imi distrag atentia cu lucruri care-mi plac, ma rasfat, asa cum/cat pot, caut placeri. Ce este uneori nasol pentru mine cand am perioade de plictiseala, atunci e nasol. Promit ca atunci cand ma voi imbogati voi cerceta aceasta tema si o voi scoate la capat ! 😀

  63. GABI
    March 20, 2013 at 10:00

    vai vai cate am incercat. metoda silva, metoda iertarii, terapia respiratiei… cam la toate am inteles ca apar rezultate asa in cateva luni daca practici cum trebuie etc. cand, cum, unde??!? na, intr-un final am dat peste eliminarea stresului http://www.brainsync.ro/magazin/eliminarea-stresului/ ce poate fi mai frumos decat sa-ti pui casti pe urechi, sa stai juma de ora si sa nu trebuiasca sa faci nimic… sa vezi relaxare inca de la prima ascultare… nu am crezut pana nu am simtit-o pe pielea mea. acum, culmea gasesc si cum si unde si cand sa fac diverse pentru mine 😉

  64. Andreea
    February 27, 2015 at 19:35

    si eu sunt din pacate o anxioasa de 30 ani…
    anxietatea si depresia ma chinuie de vreo 3 ani..de cand mi s-a imbolnavit sotul de cancer…am suferit un soc…si de atunci [ur si simplu parca nu ma pot controla…
    am fost de pshihologi…3 la numar…nu am simtit ca ma ajuta in vreun fel…am luat alprazolam si acum mai iau…ma calmeaza …
    stiu starile de care vb.le simt zilnic…m-am saturat de ele…nu vreau decat sa fiu cea care am fost inainte…optimista,fericita si curajoasa…toata lumea imi zice sa ma controlez dar in momentele alea chinuitoare pur si simplu nu stiu cum s-o fac….si eu am ajuns la urgente de ffffffffffffffff multe ori…si niciodata nu mi-a gasit nimic…am fost si in particular..la cardiolog,neurolog…etc..nimieni nu mi-a gasit nimic…

  65. Ady
    December 23, 2015 at 21:04

    Buna!Astazi am fost diagnosticata cu depresie.De 4 luni am un nod in gat ma simt agitata nu prea dorm si am slabit 7 kg imi vine sa pling sunt palida la fata si ma gandesc mereu cecsa fac daca nu cumva o fi altceva.stii pe coneva carecsa fivslabit de la depresie??nu am cu cine sa vb ca nu ma intelegecbimeni.eu am facutctratcpt lyme si acum ca au revenit anumite simptome a aparut sivstarea astaxdexnod in gat care imi ia pofta de mincare.

  1. No trackbacks yet.

Leave a reply to Maria Cancel reply