Home > jurnal de anxios > Cum putem pacali depresia si anxietatea?

Cum putem pacali depresia si anxietatea?

Am mai scris despre starile care ma cuprindeau in momentele de panica asociata depresiei si anxietatii. Intregul univers se darama, incep starile de rau fizic, te prabusesti din punct de vedere emotional si fizic, incepi sa te izolezi, te indopi cu toate pastilele care iti stau la indemana si speri ca intregul cosmar sa dureze cat mai putin.

In continuare voi relata un mic secret pe care l-am descoperit in lupta mea cu aceasta “boala” si care in cazul meu a functionat. Este vorba pe scurt despre “schimbarea dominantei”. Ce inseamna asta? Sa ma explic. Daca, de pilda, dintr-o camera putem lua un scaun si il mutam in alta camera fara sa fim nevoiti sa punem nimic in loc, nu acelasi lucru se intampla si cu mintea noastra. De pilda daca suntem macinati de gandurile negre care ne provoaca depresia, tot ce ne dorim in momentul crizei si atacului de panica este sa scapam de ele. Doar ca, de cele mai multe ori nu facem altceva decat sa adancim si mai tare senzatia de rau pe care o avem. Asta pentru ca in mintea noastra nu facem decat sa spunem fraze de genul: nu mai vreau aceasta stare, trebuie sa scap de acest gand rau, durerea i piept e cumplita, sigur mi se va imtampla ceva rau, trebuie sa gandesc pozitiv. Si, in incercarea noastra de a gandi pozitiv aducem din nou raul in discutie.

Un aforism atribuit unui calugar zen spune: “daca vrei sa umpli cana de ceai, mai intai trebuie sa o golesti”. Asta este si cu mintea si cu gandurile rele. Mai intai trebuie golite de continutul daunator psihicului nostru si abia apoi trebuie facuta incercarea de a contrui in loc un gand pozitiv. Cum am reusit eu acest lucru?

Cand eram in timpul unei crize, de regula primul lucru era sa dau un google si sa “descopar” raul care mi se poate intampla si cauzele starilor pe care le traiam. Nu stiu daca mi s-a intamplat numai mie, insa in majoritatea cazurilor aflam de pe google ca fie am o boala de inima foarte grava, fie un inceput de cancer fatal, fie o boala foarte rara. Oricum, lucruri care imi adanceau starea de anxietate. Intr-o zi, in timpul unui atac de panica am primit un telefon de la un client careuia a trebuit sa-i explic timp de aproximativ 20 de minute diverse aspecte legate de relatia contractuala pe care o aveam. M-am concentrat sa gasesc cele mai bune argumente pentru a-mi convinge clientul ca am dreptate. Discutia telefonica s-a incheiat, rezultatul nici nu mi-l mai amintesc. Cert este ca am constatat ca starile mele care ma facusera leguma disparusera ca prin minune. Cu alte cuvinte, nu era ceva fiziologic pentru ca, daca cauza durerilor in piept, a dificultatilor de respiratie si a celorlalte simptome asociate ar fi avut o cauza fizica, durerea ar fi continuat pana la tratarea cauzei. Mi-am dat seama ca, de fapt, totul avea o cauza mentala: eu eram cel care aduceam starile de rau in viata mea tocmai gandindu-ma la ele.

Bineinteles, contempland faptul ca discutia telefonica si-a facut efectul, ca nu ma mai simt rau, o presiune in piept si un nod in gat au inceput din nou sa puna stapanire pe mine. In concluzie, revenisem din nou in starea de rau: gandindu-ma ca mi-e bine, ca nu imi mai este rau, am adus din nou starea de rau. Si asta pentru ca binele si raul sunt legate ombilical. Atunci, organismul meu,  reactiona asa cum a facut-o de atatea ori in trecut: a asociat o stare fizica unui anumit gand. Adica mi-a adus din nou simptomele fizice ale anxietatii.

Sper ca nu am complicat prea tare explicatiile. Cert este ca, dupa ce am remarcat ca vorbitul la telefon a functionat, am facut din asta un “tratament”. In multe cazuri, atunci cand ma apucau starile cunoscute deja sunat un prieten, o cunostinta, il provocam la o discutie care sa ma solicite cat mai mult din punct de vedere intelectual. Fie dezbateam un subiect, fie ma certam pe diverse aspecte, cert este ca reuseam sa schimb dominanta si sa-mi ameliorez starile de rau.

In mod normal, nu suntem centrati pe starile organismului nostru. Chiar daca avem un junghi, chiar daca ne inteapa in partea stanga, in dreapta, daca avem mici ameteli, de regula aceste stari trec nebagate in seama pe langa noi pentru ca suntem concentrati asupra altor probleme care devin dominante in momentul respectiv. De pilda, atunci cand ne simtim bine nici nu ne trece prin cap sa gandim “ma simt extraordinar, nu ma doare nimic”. Abia atunci cand dominanta in viata noastra devine starea de rau, faptul ca ne simtim bine devine o “exceptie” pe care o contientizam.

Sfatul cuiva patit? Schimbati dominanta, faceti ca starea de rau sa fie exceptia, ocupati-va mintea cu altceva, prin orice mijloace reusiti. In cazul meu a functionat faza cu vorbitul la telefon, in cazul altora e posibil sa functioneze altceva: un film, o muzica buna, vizionarea unor fotografii din trecut, cititul unei carti, etc. Important e sa nu adanciti gandurile negre si, in timp vor disparea. Daca este anxios la inceput de drum si inca nu ai fost la medic, e important sa-ti faci un set de analize, eventual niste investigatii ceva mai amanuntite: inima, plamani, ecografii, etc. Cel mai probabil, acestea vor iesi bine. Veti constata ca avem mai multe sanse sa murim din cauza depresiei si a anxietatii decat din cauza problemelor organice care, desi existente, ne-ar putea permite sa mai traim cativa zeci de ani.

Atunci cand durerile de piept, respiratia sacadata, nodul in gat, starile de lesin pun stapanire pe tine, gandeste-te ca ai mai trecut de atatea ori prin aceste stari, uneori chiar mai intense si absolut nimic rau nu s-a intamplat. Si dupa ce iti spui in minte ca totul va fi bine incearca sa te relaxezi si, mai important, schimba dominanta: goleste-ti mintea de gandurile rele punand in loc altceva. Functioneaza de cele mai multe ori. Pe cuvant de om patit!

 

  1. d.
    January 9, 2012 at 09:55

    Buna.am citit articolele tale si mi se par foarte bune si punctezi acolo unde trebuie.Eu ma numesc D. si implinesc astazi 21 de ani.Desi ar trebui sa ma bucur de aniversarea mea,eu stau si plang in casa singura gandindu-ma la ce e mai rau.Sufar de anxietate si atac de panica de foarte mult timp.Totul a pornit din copilarie si s-a agravat cu trecerea anilor.Acum un an am avut un atac de panica foarte puternic care mi-a declasant fibrilatie atriala timp de 20 de minute.De atunci iau pastile de inima concor si rytmonorm.Desi nu am mai facut fibrilatie ma gandesc neincetat la asta,nu pot pleca nicaieri de frica sa nu fac fibrilatie,imi petrec majoritatea timpului stand in pat si dormind.am ajuns intr-o stare ff grava desi momentam fac si psihoterapie.
    Ai putea sa ma ajuti intr-un fel …nu stiu..nu stiu ce sa mai fac…simt ca innebunesc

    • January 9, 2012 at 10:23

      D, raspund de pe mobil, asa ca nu pot scrie foarte mult. In primul rand, La multi ani! Ce n-as da sa mai am 21 de ani!!! Gandeste-te cati te invidiaza pentru asta. Iti voi scrie diseara mai detaliat pt ca acum nu am cum. Oricum, nu rata aniversarea de 21 de ani! Fa ceva ce ti-ai dorit demult! Totul va fi bine!

    • January 9, 2012 at 20:36

      Buna D. Sa stii ca nu sunt detinatorul adevarului absolut in materie de anxietate si depresie. Sunt doar un Stan Patitu’ asa ca o sa incerc sa iti dau cateva sfaturi care in cazul meu au mers. Oricum, e bine ca faci psihoterapie, sper doar ca ai incaput pe mana unui psiholog care stie ce-i de facut. Ca in mai toate meseriile sunt multi care n-au nici o treaba. Dar nu sunt eu acum in masura sa judec mai ales ca nu sunt de specialitate si nici nu ar fi moral. Revenind…

      Spui ca de un an nu faci decat sa te gandesti la problema care a aparut in timpul unui atac de panica. Probabil m-as alege cu o injuratura pe ciste daca ti-as spune ca solutia e sa nu te mai gandesti la asta. Ei bine, chiar asta e solutia. Da, stiu, “gandeste pozitiv” si literatura de indobitocire americana… “Gandeste pozitiv” e o expresia care ma enerveaza la culme. Toata lumea iti spune sa fii pozitiv insa nimeni nu reuseste sa-ti arate cum. Eu iti propun un exercitiu care nu are ce sa te coste daca-l incerci. Iti propun sa te obisnuiesti cu ideea. Da! Te gandesti numai la faptul ca vei avea din nou o criza cardiaca, ca s-ar putea chiar sa mori sau sa se agraveze “boala” din cauza asta? Nu-ti voi spune ca “boala” e doar inchipuita iar cum creierul nostru nu face distinctia intre o amenintare reala si una inchipuita reactioneaza ca si cum s-ar afla in fata unui pericol real.
      Iti voi spune sa te obisnuiesti cu ideea ca e posibil sa se intample ce-i mai rau. Da. De ce ti-e cel mai tare teama? De faptul ca vei mai avea o criza si vei muri din cauza ei? Accepta faptul ca e posibil sa se intample asta. Indiferent daca te gandesti ca se va intampla sau nu, daca e sa se intample, se va intampla. Deci, accepta cea mai crunta posibilitate, impaca-te cu ideea. Si apoi continua sa-ti traiesti viata. Ai pierdut un an din viata gandindu-te la urmatoarea criza. Care n-a venit! Tu ai pierdut insa un an intreg asteptand-o. Daca ar fi fost ultimul an din viata ta… ti-ai fi dorit sa-l petreci plangandu-ti de mila? N-ai fi facut totul, n-ai fi experimentat lucruri noi?
      Voi incerca sa fiu mai concis in exercitiul pe care ti-l propun: obisnuieste-te ca s-ar putea intampla ce-i mai rau posibil, accepta ideea ca fiind una implacabila si vei simti o usurare, frica va disparea. Odata acceptata ideea, frica dispare si-ti vei putea continua viata!
      Sper ca am fost destul de explicit si sper sa te ajute sfatul meu.
      Inca o data LA MULTI ANI!

  2. D.
    February 6, 2012 at 16:39

    …Buna..scuza ma ca iti raspund tocmai acum insa acum am vazut mesajele tale…iti multumesc mult pt sfaturi si pt urare.Am incercat sa gandesc si asa insa, ma ia o stare de rau numai cand ma gandesc la moarte, imi vine sa plang , ma emoralizeaza de tot..simt o durere foarte mare in piept ,o apasare care nu imi trece decat daca plang si stau in casa.Ce spui tu este ok insa…pe mine nu ma linisteste asta ci ma nelinisteste mai mult…si simt ca sunt intr un cerc vicios de senzatii din care nu mai ies.😦 …sunt asa trista…si simt ca am ajuns la capatul puterilor,am obosit.

  3. brigaterossonere
    February 14, 2012 at 15:29

    Salut..ai perfecta dreptate cu golirea mintii de ganduri rele! Eu am reusit sa scap de aceste stari oribilie…acum vreo 2 saptamani..si pot spune ca ma simt extraordinar!Nu am apelat la medicamente etc , oricum stiu exact prin ce ai trecut , parca ma regasesc pe mine in povestirea ta , stateam tot timpul cu o frica ca mi se intampla ceva , pana am hotarat sa apelez la meditatie! si nu ma refer…la transe zen sau ami stiu eu ce…pur si simplu , ma asezam comfortabil , incercam sa-mi analizez gandurile care imi trec prin cap , sa le gasesc o explicatie logica , am observat ca nu murisem pana atunci din cauza starilor de rau..deci ca atare nu urma sa mor nici data urmatoare:) ! cred ca dedicam aprox 30 de min pe zii..acestei meditatii , si am ajuns sa nu-mi mai fie frica ca o sa-mi fie frica…ca sa spun asa! Intradevar altfel apreciezi cand te simti bine dupa ce treci printr-o depresie/anxietate…faza e ca la mine a survenit asa…brusc ,total aiurea..nimic nu mi s-a intamplat in ultima perioada ….oricum ma bucur ca am scapat, sincer vad altfel lucrurile acum , si sper ca toti cu aceasta problema sa treaca peste ea relativ repede! La mine a functionat , meditatia , pur si simplu golirea gandurilor , de orice fel din cap , apoi imi repetam in gand…ca voi trece peste aceasta “boala” ,,nu exista alternativa🙂 , si apoi , incercam sa nu ma gandesc la nimic (o metoda buna e sa va numarati respiratiile ) ….trageti adanc aer in piept , apoi eliberati cant mai tarziu posibil incercati asta de cu vreo 10 respiratii consecutive , ve-ti vedea ca funcitoneaza! Totul este sa nu va mai fie frica , si intelegeti ce se intampla logic !aaaa si inca ceva..imi repetam in gand aceasta fraza “E ilogic sa-mi fie frica de ceva ce incearca sa ma protejeze ” (ma refer aici al propriul meu organism) deoarece aceste simptome intervin atunci cand organismul asociaza ceva din jurul nostru, o situatie ,orice….cu un moment in care el trebuie sa intre intr-o stare de alerta , de aici..acele batai ale inimii,nod in gat , palme transpirate , ameteli ..etc! ia ganditi-va sunt cam aceleasi simptome care le aveati ca inainte sa dati un examen la facultate …..adevarat? :))) sanatate tuturor!

    • February 14, 2012 at 18:25

      Multam’ de comentariu si bine ai venit printre noi. Un comentariu pertinent. Welcome🙂

    • February 27, 2015 at 08:49

      Buna! Sunt curioasa daca te-au mai urmarit starile de anxietate. Asa cum ai facut tu, incerc sa fac si eu…reusesc sa imi revin o perioada…apoi daca ma trezezc intr-o zi cu o stare mai proasta ma apuca teama ca ar reveni iarasi starile…si ghici ce?! Ele chiar revin….apoi gandurile ca nu voi reusi niciodata sa scap de ele…si tot asa ca intr-un carusel si o iau de la capat.🙂

  4. pseudoctorul
    April 5, 2012 at 21:45

    🙂 e bună concepţia cu “schimbarea dominantei” e ca metoda simplă a oricărui boxer, pe care o ştim cu toţii, numită ESCHIVĂ. Aici funcţionează la fel: vezi cum vine pumnul, te dai în stânga să nu te lovească, sau cum spui tu, schimbi dominanta. Vine gândul, şi cum îl vezi că vine aşa frumos spre tine, tot aşa frumos îl ignori gândindu-te că ai avea poftă de nişte paste quatro formaggi sau mai ştiu eu ce fel de eschivă vreţi să inventaţi. Ca şi în box, aici e vorba tot de antrenament, cu timpul veţi fi mai rapid, vă veţi exchiva mai uşor, până când veţi constata că aţi devenit atât de buni încât chiar nu veţi mai putea fi loviţi în vreun fel, căci stăpâneşti prea bine sportul ăsta. Atunci veţi fi mai puternici decât aţi fost înainte de a începe etapa anxioasă a vieţii… Succes tuturor şi Doamne ajută!

  5. constantin
    April 21, 2012 at 18:32

    salut,
    oricat de sinistru pare, ma bucur sa descopar ca nu sunt singurul asa. ca si restul cititorilor, m-am redescoperit in totalitate in tot ce-ai povestit in blogul tau. descopar anxietatea ca o boala de-a dreptul enervanta, si pentru tine, ca nu face decat sa te impunga in minte si suflet fara niciun scop si fara consecinte, si pentru cei din jurul tau care minimizeaza trairile tale si te cred bolnavul inchipuit. ma bucur sa descopar ca tot prin ceea ce am trecut eu si uneori mai trec, este de fapt un lucru banal, comun. din propria mea experienta, ce pot sa spun e ca au functionat psihoterapia, magneziul cu calciu, extraveralul, baile de soare si plimbarile pe afara, acceptarea situatiei, si schimbarea sau macar constientizarea lucrurilor pe care nu mi le doresc in viata si care mi se intampla. mult timp eram frustrat din cauza jobului, nu-mi mai doream sa lucrez, dar nu constientizam lucrul asta. ajungea seara acasa in apogeul frustrarii si se dezlantuia iadul. acum sunt constient de ce se intampla, imi recunosc in fata ca nu-mi place ce fac si ca am ratat unele lucruri. am scapat de starile de anxietate, acum sunt inca intr-o stare depresiva si ma lupt din greu sa nu-mi ratez si vara asta. traiasca ceaiul de sunatoare!

  6. ana
    December 31, 2012 at 15:49

    eu am o problema mai ciudata….am citit pe net despre alergii si la un moment dat despre socul anafilactic …deci mi s-au inmuiat picioarele si m a luat o stare de rau….scria ca potiface de la multe chestii inclusiv de la mancare…de at mi-e frica sa mananc…e groaznic! am 32 ani si nu am av alergii niciodata la mancare si acum ma pun la masa si simt o tensiune….foarte nasol…nu stiu cum sa imi scot porcaria asta din cap..

  7. I.
    January 29, 2013 at 23:51

    Buna seara tuturor. Pana acum am stat si am citit mereu cele scrise de altii si nu am avut putere sa scriu.
    In urma cu un an si cateva luni am decis sa imi urmez iubitul si sa plec in Anglia. Dupa 3luni (se face acum un an) cand am avut primul atac de panica. Tin minte acum cativa ani
    am mai avut epsisoade de panica,de la cadere de calciu,care au trecut in cateva saptamani. Ajungand iar la aceste stari care ma pun intr-o situatie dezolanta. Tot ce simt si urasc senzatia e
    e goliciune in cap,suflet. Starile de nervozitate,emotivitate maxima. Oamenii din jur care efectiv vor sa iti faca rau. Tot ceea ce am reusit sa fac intr-un an e sa ma obisnuiesc cu ideea.Noptile cand ma trezeam haotic zici ca cineva ma lovea brusc,imi ziceam si zic..asta e daca e sa mor acum..mor..si asta e..intr-un final adormi si te trezesti gol,fara speranta si iti zici ehh nu am murit,si iar o noua zi de autocunoastere ,de frica,instabilitate pana ce te obisnuiesti. Gandul obsesiv ,anticiparea raului e acela care macina orice optimism..poate am tumoare la creier,sau fac infarct suta la suta data viitoare,nu rezist ..fac atac vascular,etc..frica continua,spasme,nod in gat..ce mai,toate simptomele anxietatii generalizate. Ai pastilele in toate posetele ,buzunarele hainelor,sa nu cumva sa te apuce pe strada un raul acela. Incerc sa ma tin departe de medicamente,dar totusi in stari aiurea iau cate un sfert de pastiluta magic. Aici nu am o viata sociala cum aveam acasa,prietenul meu e omul care e f interiorizat. Nu prea vorbeste dar ceea ce e mai rau nu percepe starile mele.Dorul de casa,de parinti,prieteni e maxima. Am momente cand is cea mai optimista si imi zic ,reusesc dar in urmatoarea clipa imi doresc sa dorm ca e unicul lucru bun ce mai pot face. Tind sa cred ca nu am innebunit,nu voi innebuni chiar daca simt zilnic ca is pe culmile dispararii. Incerc sa pun vina, ba pe vreme(care nu e tocmai draguta,ploaie mult) ba pe tot felul de chestii.
    Va doresc tuturor tot ce e mai bun si capul sus,si apropo tineti un jurnal, jurnal ale starilor voastre. Cand va simtiti pe culmi puneti pe hartie tot ce simtiti. Numa’ bine.
    I. 23ani.

    I. 23 de ani.

  8. sid
    March 20, 2013 at 13:17

    HAHAHA terminati cu prostiile. Pana la depresie e cale lungaaa. Eu m-am convins cu meditatia audio Atac de Panica http://www.brainsync.ro/magazin/atac-de-panica/ Da, credeam ca sufar si eu de depresie sau atacuri de panica. Aiurea, temeri nefondate, neincredere, etc. Ascultati voi o meditatie, linistiti-va si vedeti dupa daca intr-adevar sunteti acolo unde credeti ca sunteti…😉

    • March 20, 2013 at 13:23

      Nu era mai cinstit sa ne asumam acest mic spam postat in doua mesaje?:-) L-am admis totusi🙂

  9. June 20, 2013 at 09:59

    eu niste stari inexplicabile parca ma contrazic cu gandul, imi vin niste ganduri brusc fara sa vreau si parca imi zic ca o sa fiu rau iar , stari de neliniste nu mai inteleg nimic ce poa sa fie , oare se poate trece peste astea? exista vreo minune ? tin sa precizez ca nu am facut nici un tratament, faza e ca in momentele grele nu tare pot sa gandesc pozitiv doar cateo data

  10. lili
    April 15, 2014 at 03:46

    Buna, numele meu este Ly. Am descoperit in seara aceasta un miracol, pot sa spun. In sfarsit , exista cineva care ma poate intelege. Problemele mele sant de depresie si anxietate, de multi ani. De trei ani fac tratament, insa starea mea este tot “proasta”. Din pacate sant singura in aceasta problema, pentru ca simt ca nimeni nu ma intelege, chiar daca merg la pshiholog din doua in doua saptamani. De zece ani locuiesc in Canada, insa ma simt foarte singura. Mi-ar trebui poate o saptamana intreaga sa scriu povestea mea, insa nu ma simt in stare. Mi-as dori sa aflu mai multe despre ceea ce te-a ajutat pe tine sa treci peste aceste stari in care nu mai vezi niciun viitor. Multumesc mult.

  11. alecu
    May 24, 2014 at 19:31

    Salut. Am si eu o *problema*. Banuiesc ca majoritatea oamenilor de pe pamantul asta au o bucurie cand soseste a 5-a zi a saptamanii si anume vinerea. De ce?..pai vine weekendul…2 zile libere de binemeritata relaxare.
    Toate bune si frumoase.
    Eu insa de vreo 7 ani nu mai reusesc sa ma bucur de ziua de vineri. De ce? Pentru ca acum 7 ani am avut ultima data acel *servici* la care trebuie sa te duci in fiecare zi si sa fi punctual si sa numeri zilele….pana apare cea de a 5-a zi …vinerea….:)))))
    Poate pare bizar dar cand acum imi aduc aminte cat de mult ma bucura acea zi……parca imi doresc din nou acel tip de *servici*.
    Ca sa intelegeti mai bine acum 7 ani am pornit o mica afacere care nu ma solicita f mult, care imi da f mult timp liber. O afacere din care pot supravietui (altfel nu renuntam la servici). Ca lucrurile sa fie si mai clare veniturile imi sunt completate si de 2 apartamente
    Problema cu care ma confrunt este ca am prea mult tip liber si……nu mai reusesc sa ma buc de acea zi de vineri……Le-as putea considera pe toate cele 7 zile ale saptamanii ca fiind vineri…insa …niciodata nu mai am acea bucurie. Parca deodata…am capatat prea mult timp liber pe care nu sunt in stare sa-l manageriez…sa-l stapanesc (asta ca sa nu ma stapaneasca el pe mine).
    Am auzit multe opinii de genul…ce n-as da sa fiu in locul tau…..aaaa..pai de ce nu mi se intampla mie sa am timp liber….pai…..plimba-te…viziteaza……calatoreste…..
    Apropo de …calatoreste….. (sa nu va imaginati ca am cine stie ce venituri)……spre exemplu pot vizita wiena (sau alt oras/statiune europeana) de maxim 2 ori pe an. So….in aceste conditii as vrea sa aflu niste opinii despre managerierea timpului liber. Ce ati face in locul meu? sau de unde as putea invata ceva aplicabil despre timpul liber.

    Unii spun ca este o adevarata arta sa iti petreci timpul liber….atunci cand ai prea mult.. :))))

    • May 24, 2014 at 21:53

      Alecu, uneori stresul provocat de subsolicitate este mai daunator sistemul psihic decat cel provocat de suprasolicitare…

      • alecu
        May 25, 2014 at 16:46

        solutii ?

    • Mihaela
      June 15, 2015 at 00:40

      Dute si fa voluntariat la crucea rosie ,ai sa vezi ce bine te simti atat sufleteste cat si fizic ,fa din asta vechiul program de serviciu asa. Siti vei recapata asa mult dorita zi data de Domnul.vinerea

  12. eu
    June 1, 2014 at 10:56

    Am inteles ca lucrezi in consiliere nu stiu ce domeniu dar nu conteaza, munca asta presupune intuirea clientului, problemelor pe care le are, trebuie sa te ajunstezi pe frecventa lui, fiecare on functioneaza pe o anumita frecventa , cand incepi sa faci aceste ajustari , creierul tau incepe sa foloseasca informatii care iti folosesc si care nu iti folosesc, problema este ca stand in meditatie astfel (asta-i starea de meditatie intuirea clientului ) strica un pic neuronii, creierul spune pai bai eu am vrecventa asta si tu ma bagi tot timpul pe cealalta, adica un bec la 110 pus la 220 w se cam strica, citeste putin despre schimbarea deasa a frecventelor , yoghinii care mediteaza prea mult se trosnesc la creieras dupa o perioada, calugatii mediteaza foarte mult, sfintii de aceea , majoritatea sfintilor si calugarilor au cam luat-o razna , daca vrei iti dau exemple nenumarate , faci aceasta meserie de mult , care nu te aduce in realitate dimpotriva si foarte multe ore pe zi, am avut un astfel de job si l-am schimbat.

  13. Maria.
    June 14, 2014 at 11:08

    Buna. Am trecut si eu prin starile de anxietate. Acum nu mai am nimic. Sunt mai calma… Dar am senzatia de bumerang. Ma gandesc ca nu ma mai simt rau si apoi mi se pune un gol in stomac … Ai vreun sfat pt mine ?

  14. dragos
    September 28, 2014 at 21:40

    destul de irelevant.. depresia si gandurile rele ies incet incet prin multa vointa…un mod de viata sanatos, sport, comunicare, facand lucruri care iti plac, munca..etc.. o simpla discutie la tel nu iti schimba starea decat pe moment.. da..este bine sa ne tinem mintea cat mai ocupata…dar mai des si prin mijlaoce diverse si diferite . depresia e in mintea noastra…inca un sfat..rugaciunea ajuta mult .

  15. Adi
    December 7, 2014 at 17:20

    Auzi, eu aseara m-am confruntat cu asta pentru prima data, a fost groaznic, dintr-o data pur si simplu, m-am pus in pat, nu aveam stare, m-am dus la baie, ma tot plimbam de colo-colo si nu reuseam sa-mi gasesc o pozitie sa ma culc, ma copleseau gandurile. Astazi cand m-am trezit pentru cateva minute pana cand mi-am adus aminte de ce pastisem cu o seara in urma a fost bine, normal, firesc, azi am reusit pentru cateva ore bune, vreo 7-8 sa nu mai am asa stari, vorbeai despre faptul ca aceste stari pot fi impiedicate prin ocuparea mintii cu altceva, asta e trecator? Adica pot scapa de anxietate pentru totdeauna? Recunosc ca nu am un motiv bine intemeiat pentru care acea stare s-a pus in sufletul meu dar maine voi merge la psiholog. Trebuie sa duci lupta asta toata viata cu anxietatea sau problema se poate rezolva pentru totdeauna?

  16. bodgan
    October 25, 2016 at 17:07

    asa este , in cele mai multe privinte , ai dreptate.

  17. SCHNEL GABRIEL ROMEO
    November 20, 2016 at 07:58

    Bravo!!! In sfarsit un om care reuseste!!! Trebuie sa fie ceva pozitiv si in depresia asta!!# trebuie invinsa cumva!!! Viata este frumoasa!!!

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: