Home > Pentru meditatie > Povestea fluturelui

Povestea fluturelui



A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu… Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.Ce vei face? o intreba sora ei. O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il voi strange si il voi strivi.Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept care medita si l-au gasit meditand.”Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort?Foarte calm, inteleptul surase
si ii zise: depinde de tine… fiindca e in mainile tale. Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru.Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu.
Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

  1. Iri
    July 27, 2011 at 11:18

    Buna ziua!

    Cum va mai simtiti? N-ati mai scris din martie. Parca ma regasesc cuvant cu cuvant in ceea ce ati scris despe atacurile de panica… E ceva… no comment.

    Sper sa fiti mai bine si v-as multumi daca mi-ati spune cum mai sunteti, daca aveti vreo ameliorare a starilor de rau.

    I.

    • July 27, 2011 at 13:25

      Multumesc de intrebare. Desi inca n-am scapat total de starile pe care le cunoastem foarte bine, sunt pe drumul cel bun. Rar mai apar manifestari care imi amintesc de cosmarul prin care am trecut. Cat despre faptul ca n-am scris de multisor pe blog, recunosc ca am avut o perioada ceva mai agitata: drumuri multe, alte proiecte. Dar promit sa revin cu continuarea povestii si cu descrierea luptei cu anxietatea. Sper sa ramai in continuare o cititoare fidela si iti multumesc de vizita pe acest blog.🙂

  2. Alex
    August 15, 2011 at 22:04

    Am lasat un post cu adresa mea de e-mail pentru a putea vorbi ocazional, cred ca am fost egoist ca nu am postat o proprie parere a mea despre acest ‘conflict’ comun. Vad ca mai sunt persoane interesate de idei de a trece peste mai usor. Tin sa spun ca ce este scris pe acest blog, este ideal, ma regasesc perfect si nu pot decat sa ma simt cumva mai usurat. Mi s-a intamplat in urma cu 2 ani si jumatate, sunt momente foarte grele intr-adevar, dar cu timpul ajungi sa te cunosti pe tine insuti, sa-ti faci propriul drum in aceasta situatia si pot spune ca tine numai de noi, oricat de greu ar parea, uneori e atat de usor. Eu unul evit orice pastila, prefer sa indur, sa ma chinui, desi nu este placut deloc o astfel de stare, singurul lucru care ma deranjeaza este somnul, ca stau putin cu teama, deoarece sunt singur cu gandurile mele. Ce vreau sa spun, ca aproape ca imi revenisem cu totul, bine-nteles ca erau amintirile, dar nu ma mai afectau. Dupa aproape 2 ani de zile, se pare ca aceiasi stare mi-a revenit si este foarte deprimant, nu stiu de la ce, stres, oboseala, nervi… nu stiu, incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca oricat de greu ar fi, voi putea din nou depasi momentul, ce sa zic, nu am de ales🙂 Satisfactia care o am in urma acestor stari, ca sunt plin de viata pe urma, chiar si in momentul de fata, am o apasare in partea stanga a pieptului, care este inconfortabila, dar asta e🙂 Uneori imi pun si eu la randul meu intrebari, de ce ? de ce nu mai sunt ca inainte ? ce incep sa descopar e ca cu trecerea timpului lucrurile devin mai usoare, este ceva complex, ceva ce putini stiu despre ce e vorba, putini pot ajuta, nu pastilele, nu doctorii, doar un fel de a gandi mai diferit, mai interesant. Ajunsesem sa adorm iar la filme, sa ma odihnesc cum trebuie, sa imi fie somn, sa nu mai am nici o teama, dar acum o luam de la capat…🙂 Sunt convins ca sunt persoane care au depasit aceasta stare cu totul, eu unul sper sa nu ma apuce batranetea :))

  3. Venus
    April 27, 2012 at 13:44

    Foarte bine exemplificata responsabilitatea care ne revine in ceea ce priveste viata noastra. Am sa spun si eu povestea mai departe🙂.

  4. eu
    June 1, 2014 at 11:10

    daca te invinovatesti mereu ajungi anxios.

  5. Raluca
    February 18, 2015 at 10:38

    Ce frumoasa e “Povestea Fluturelui” și cât de adevărată..😀

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: