Home > Sa ne simtim bine > Despre lucrurile care ne fac fericiti

Despre lucrurile care ne fac fericiti

“Un negustor bogat a plecat intr-o calatorie. Un hot, deghizat si el in negustor, l-a insotit cu intentia ca, imediat ce se va ivi momentul potrivit, sa-l jefuiasca. In fiecare dimineata, inainte de a parasi hanul in care poposisera peste noapte, negustorul isi numara banii si-i punea in buzunar. Seara, mergea sa se culce fara cea mai mica urma de suspiciune. In vreme ce dormea, hotul incepea sa-i caute prin toate lucrurile, fara insa a gasi locul in care acesta isi pastra banii. Dupa mai multe nopti de cautare zadarnica, hotul s-a resemnat si i-a marturisit negustorului adevarata sa intentie si l-a rugat sa-i spuna unde reusise sa ascunda banii atat de bine. Negustorul a replicat:
– Stiam de la bun inceput ce doreai sa faci. Astfel ca, in fiecare noapte, puneam banii sub perna ta. Astfel, puteam sa dorm fara grija, stiind ca acesta este singurul loc in care tu nu ai fi cautat vreodata.”  (povestire zen)

Poate va veti intreba ce treaba are povestirea zen pe care am pus-o in fata cu titlul care se refera la lucrurile care ne fac fericiti. Sa ma explic.

Intotdeauna am avut aspiratii dintre cele mai inalte. Cand eram copil voiam sa fiu cel mai bun la jocurile pe care le jucam cu prietenii, apoi elev fiind, voiam sa fiu primul din clasa, in facultate ma vedeam deja profesor universitar. Cand am inceput sa lucrez, ma visam deja sef. De altfel, in orice proiectie asupra viitorului meu, fie ca era pe plan profesional, fie ca era in plan social, ma vedeam ca facand parte din cei care conduc. Multe dintre dorintele mele s-au implinit. Am fost printre cei mai buni la invatatura cand eram elev, cariera universitara am abandonat-o inainte de a o incepe (desi as fi avut sansa) pentru ca mi-am dat seama ca nu aduce banii pe care ii visam, iar la serviciu am pornit ca simplu reporter si am ajuns apoi redactor sef si apoi director.

Pana aici toate bune, dar mai departe? Ei bine, aici incepe problema si prapastia intre aspiratii si fericire.

Intotdeauna am crezut ca atingand scopul pe care mi-l propunem voi fi fericit. Dar odata scopul atins, ramaneam fara obiectiv, ma uitam in jur si nu gaseam acea fericire pe care o cautasem. La fel a fost si cand mi-am dorit foarte mult o masina. Timp de aproape un an am visat la un anumit model. Era mult prea scumpa pentru posibilitatile mele de la momentul respectiv. Lucrurile au mers insa favorabil, am prins ceva contracte mai bune si, in sfarsit, mi-am luat marca mult visata. Dupa cateva luni de utilizare, am vazut insa modele mult mai frumoase, cea pe care o aveam era deja banala si imi faceam deja planuri pentru viitoarea mea masina. La fel s-a intamplat si cu laptopul, si cu telefonul de ultima generatie pe care il ochisem.

Acum imi dau seama ca am gresit. Am gresit in primul rand pentru ca am pierdut multi ani asteptand sa ajung la fericirea pe care mi-o imaginam ascunsa in spatele obiectivului proiectat. In felul acesta, prezentul nu era pentru mine decat un intermediar pana la scopul propus. Asadar, traiam proiectat in viitor si uitam sa traiesc prezentul. Bucuriile mici din viata de zi cu zi erau ingropate in stresul si energia depusa pentru atingerea obiectivului.

Asa ca nu eram departe de hotul din povestirea noastra zen care cauta in locuri ascunse si greu accesibile cand, de fapt, comoara pe care o urmarea se afla chiar langa el. Preocupat de “destinul maret” pe care mi-l proiectasem uitam sa traiesc micile bucurii ale vietii de zi cu zi. Filosofii hedonisti spuneau ca fericirea aceea ideala la care visam cu totii nici macar nu exista si ca, de fapt, aceasta este suma micilor bucurii pe care le traim.

Inchei cu un mic citat dintr-un audio-book despre time-management si care se potriveste ca o manusa pe situatia expusa:

“De mii de ani, oamenii se intreaba daca exista viata dupa moarte. Intrebarea lumii moderne pare sa fie daca exista viata inainte de moarte>. Asta pentru ca multi dintre noi suntem atat de prinsi cu activitatile si problemele de serviciu incat nu mai avem timp pentru alte lucruri cel putin la fel de importante: pentru unii familia, pentru altii o anumita pasiune, pentru noi toti sanatatea.In lumea de azi, a vitezei, a tehnologiei si a informatiei, daca nu suntem atenti putem deveni fara sa ne dam seama victime ale obictivelor altora si urmaritori ai succeselor altora pierzand din vedere lucrurile importante pentru noi”

Va suna cunoscut? Daca raspunsul este da, e timpul sa incepem sa cautam sub perna noastra si sa traim bucuriile pe langa care trecem zilnic si le ignoram tocmai pentru ca nu sunt la inaltimea asteptarilor noastre. Priviti, de curiozitate, ce-l face fericit pe un copil: prostioare, banalitati, lucruri frumoase carora noi adultii le-am uitat demult semnificatia. Merita sa incercam sa redevenim din cand in cand copii…

  1. Gabi
    January 19, 2012 at 07:28

    Am citit toate posturile dintr-o suflare, si m-am regasit in aproape tot : mersul la urgenta, cautarea cauzei, intrsopectia, mersul la psiholog, analizarea relatiei cu Dumnezeu, stresul de la servici, omul intelectual cu rezultate exceptionale, familia problematica in copilarie, cautarea de remedii prin vitamine si sport, totul. Ai pus problema foarte bine si ai redat lucrurile cat se poate de fidel si de lucid. Ma regasesc total in cautarea exhaustiva a cauzelor si am trecut prin toate etapele. Am apreciat in mod deosebit faptul ca ai vazut lucruri bune in anxietate (mi-a placut postul respectiv). Eu am ajuns la aceleasi concluzii insirate acolo, numai ca (nu stiu de ce) nu pot sa le vad tenta buna. Asa e, mi-am descoperit limitele, am aflat lucruri noi si am devenit alt om, dar cumva asta ma face sa ma simt mai slaba, mai umilita de viata. Inainte aveam mereu o putere magica a mea, indiferent de cat de prost ar fi mers lucrurile, stiam si simteam ca imi sunt autosuficienta si ca pot trece peste. Acum lucrurile s-au schimbat.Tot ce sper e ca la un moment dar sa treaca, sa treaca de tot, si sa ma pot uita in urma la asta ca la un episod urat, dar care s-a terminat si nu va mai fi dat pe post.
    Acum o sa ma gandesc la ce as face faca nu mi-ar fi frica🙂
    O zi buna si lipsita de anxietate!

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: